2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bráică sf vz bragă

BRÁICĂ, braice, s. f. Cățea (de vânătoare). – Din brac1.

braică f. femeiușca bracului. [Nemț. BRACKE].

bráĭcă f., pl. e (d. germ. bracke. V. brac 3). Cățea de vînat (femeĭa braculuĭ).


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bráică (bráici), s. f. – Cățea cu blana mare. Germ. Bracke (Borcea 179), poate prin intemediul fr. braque. După Bogrea, Dacor., II, 413 (și Ruffini 114), din sl. brajo „frate”.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

braică, braice s. f. 1. cățea. 2. prostituată.

Intrare: braică (pl. -ce)
braică (pl. -ce) substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • braică
  • braica
plural
  • braice
  • braicele
genitiv-dativ singular
  • braice
  • braicei
plural
  • braice
  • braicelor
vocativ singular
plural
Intrare: braică (pl. -ci)
braică (pl. -ci) substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • braică
  • braica
plural
  • braici
  • braicile
genitiv-dativ singular
  • braici
  • braicii
plural
  • braici
  • braicilor
vocativ singular
plural