Definiția cu ID-ul 423076:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
braică (braici), s. f. – Cățea cu blana mare. Germ. Bracke (Borcea 179), poate prin intemediul fr. braque. După Bogrea, Dacor., II, 413 (și Ruffini 114), din sl. brajo „frate”.