2 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRÂNDUȘEÁ, -ÍCĂ, brândușele, s. f. Diminutiv al lui brândușă; brândușiță. – Brândușă + suf. -ea.Brândușică, cu schimbare de suf.

brândușea sf [At: TEODORESCU, P. P. 514 / Pl: ~ele / E: brândușă + -ea] (Șhp) Brândușă Si: (rar) brândușiță.

BRÂNDUȘEÁ, brândușele, s. f. Diminutiv al lui brândușă; brândușiță. – Brândușă + suf. -ea.

BRÂNDUȘEÁ, brândușele, s. f. Diminutiv al lui brândușă.

BRÂNDÚȘĂ, brândușe, s. f. 1. Plantă erbacee cu flori violete în formă de pâlnie, care înflorește primăvara timpuriu (Crocus heuffelianus). 2. (În sintagma) Brândușă galbenă = plantă erbacee perenă cu florile galbene-aurii, ocrotită de lege (Crocus moesiacus). 3. Plantă veninoasă din familia liliaceelor, cu frunze mari alungite și cu flori roșietice sau liliachii, care înflorește toamna și care este folosită în medicină (Colchicum autumnale); floarea-brumei. – Cf. bg. brenduška, sb. brnduša.

brândúșă sf [At: ODOBESCU, S. III, 173 / V: -uș sm / Pl: ~șe, ~și / E: nct] 1 (Îs) ~ galbenă Plantă din familia iridiacee cu flori galbene Si: șofran brun, șofran galben, șofrănel galben (Crocus moesiacus). 2 (Șîc ~ de-primăvară, ~-de-munte, ~-albastră) Plantă din familia iridiacee cu flori albastre Si: nuscea, șofran, șofran de primăvară (Crocus heuffelianus). 3 (Șîs ~ albă, – mică) Plantă din familia iridiacee cu flori albe sau albastru-deschis Si: șofrănel (Crocus variegatus). 4 (Șîc ~de-toamnă, ~șa morților) Plantă din familia liliacee cu flori roșietice și liliachii Si: bălură, brândușele, brândușiță, brânduște, ceapa ciorii, crinu mâții, ghicitoare, viorele de toamnă, ruscea de poiană, șofran (Colchichum autumnale). 5 (Bot; reg) Lăcrămioare (Convallaria majalis). 6 (Bot; reg) Ghiocel (Galantus nivalis).

BRÂNDÚȘĂ, brândușe, s. f. 1. Plantă erbacee cu flori violete în formă de pâlnie, care înflorește primăvara timpuriu (Crocus heuffelianus). 2. (În sintagma) Brândușă galbenă = plantă erbacee perenă cu florile galbene-aurii, ocrotită de lege (Crocus moesiacus). 3. Plantă veninoasă din familia liliaceelor, cu frunze mari alungite și cu flori roșietice sau liliachii, care înflorește toamna și care este folosită în medicină (Colchicum autumnale); floarea-brumei. – Cf. bg. brenduška, scr. brnduša.

BRÎNDÚȘĂ, brînduse și brînduși, s. f. Nume dat mai multor plante cu flori în formă de pîlnie, violete, albe sau galbene, care cresc prin poieni, finețe și pășuni umede (Crocus). Erau puse între file brîndușe... de pe baltă. CAMILAR, TEM. 26. Leona are obicei de strînge, toamna, cepe de brîndușă. SADOVEANU, N. F. 35. Mă plîng brîndușilor. De jalea mătușilor. TEODORESCU, P. P. 84.

BRÎNDUȘEÁ, brîndușele, s. f. Diminutiv al lui brîndușă. Foaie verde brîndușea... TEODORESCU, P. P. 302. Avea Costea Mielușele Cîte-s vara Brîndușele. TEODORESCU, P. P. 514.

BRÂNDÚȘĂ, brândușe, s. f. 1. Nume dat mai multor plante cu flori divers colorate, în formă de pâlnie (Crocus). 2. Plantă veninoasă din familia liliaceelor, cu flori roșietice și liliachii (Colchicum autumnale).Comp. bg. brenduška, sb. brnduša.

BRÂNDÚȘĂ ~e f. Specie de plante cu rădăcina un bulb și cu flori de diferite culori, în formă de pâlnie. [G.-D. brândușei] /<bulg. brenduška, sb. brnduša

brândușă f. 1. (de toamnă), plantă ce apare în primele zile de toamnă, cu flori roșiatice în formă de pâlnie, întrebuințată la colorat (Colchicum autumnale); 2. (de primăvară), un fel de șofran cu flori violete (Croccus). [Origină necunoscută].

brîndúșă (est) și úșe (vest) f., pl. ĭ (rut. brendúška, rus. brundýška, sîrb. brnduša, bg. brenduški, -dúška). Numele maĭ multor plante bulboase: 1. una iridee (crocus reticulatus), al căreĭ bulb se mănîncă: 2. alta liliacee veninoasă și întrebuințată de popor la colorat (cólchicum autumnale). 3. alta numită maĭ des ghiocel (galanthus nivalis). V. alunele, baraboĭ și orașniță.

ghiocél m., pl. (d. ghioc 2. Cp. și cu germ. sas. glöckchen, clopoțel, ghiocel). O mică plantă erbacee amarilidee bulboasă (galanthus nivalis) care înflorește în Februariŭ și Martie și face o singură floare albă mirositoare aplecată în jos (din care cauză, în est, se numește clopoțel. Se numește și brîndușă și primăvăriță). O varietate a eĭ se numește și ghiocel de toamnă (amarvilis lútea). Zglăvoc, albăstriță. V. brebenel.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

brândușeá/brândușícă s. f., art. brândușeáua/brândușíca, g.-d. art. brândușélei; pl. brândușéle, art. brândușélele

brândușeá/brândușícă s. f., art. brândușeáua/brândușíca, g.-d. art. brândușélei; pl. brândușéle

brândúșă s. f., art. brândúșa, g.-d. art. brândúșei; pl. brândúșe

brândúșă s. f., g.-d. art. brândúșei; pl. brândúșe

arată toate definițiile

Intrare: brândușă
brândușă1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brândușă
  • brândușa
plural
  • brândușe
  • brândușele
genitiv-dativ singular
  • brândușe
  • brândușei
plural
  • brândușe
  • brândușelor
vocativ singular
plural
brândușă2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brândușă
  • brândușa
plural
  • brânduși
  • brândușile
genitiv-dativ singular
  • brânduși
  • brândușii
plural
  • brânduși
  • brândușilor
vocativ singular
plural
brândușe substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brândușe
  • brândușea
plural
  • brânduși
  • brândușile
genitiv-dativ singular
  • brânduși
  • brândușii
plural
  • brânduși
  • brândușilor
vocativ singular
plural
Intrare: brândușea / -ică
brândușea substantiv feminin
substantiv feminin (F153)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brândușea
  • brândușeaua
plural
  • brândușele
  • brândușelele
genitiv-dativ singular
  • brândușele
  • brândușelei
plural
  • brândușele
  • brândușelelor
vocativ singular
plural
brândușică substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brânduși
  • brândușica
plural
  • brândușele
  • brândușelele
genitiv-dativ singular
  • brândușele
  • brândușelei
plural
  • brândușele
  • brândușelelor
vocativ singular
plural

brândușea / -ică brândușică

  • 1. Diminutiv al lui brândușă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: brândușiță 2 exemple
    exemple
    • Foaie verde brîndușea... TEODORESCU, P. P. 302.
      surse: DLRLC
    • Avea Costea Mielușele Cîte-s vara Brîndușele. TEODORESCU, P. P. 514.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Brândușă + sufix -ea.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • Brândușică, cu schimbare de sufix
    surse: DEX '09

brândușă Colchicum Crocus reticulatus brândușe

  • 1. Plantă erbacee cu flori violete în formă de pâlnie, care înflorește primăvara timpuriu (Crocus heuffelianus).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC diminutive: brândușea / -ică 3 exemple
    exemple
    • Erau puse între file brîndușe... de pe baltă. CAMILAR, TEM. 26.
      surse: DLRLC
    • Leona are obicei de strînge, toamna, cepe de brîndușă. SADOVEANU, N. F. 35.
      surse: DLRLC
    • Mă plîng brîndușilor. De jalea mătușilor. TEODORESCU, P. P. 84.
      surse: DLRLC
  • 2. (în) sintagmă Brândușă galbenă = plantă erbacee perenă cu florile galbene-aurii, ocrotită de lege (Crocus moesiacus).
    surse: DEX '98 DEX '09
  • 3. Plantă veninoasă din familia liliaceelor, cu frunze mari alungite și cu flori roșietice sau liliachii, care înflorește toamna și care este folosită în medicină (Colchicum autumnale).
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: floarea-brumei

etimologie: