14 definiții pentru brâncuță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

brâncúță sf [At: LM / V: brăn~, bruncruț, bruncuț, brun~ / Pl: ~țe / E: brâncă1 + -uță] (Reg) 1-2 Brâncă (mică). 2 (Bot; îc) ~ a-voinicului Voinicică (Sisimbrium austriacum). 3 (Bot; îc) ~de-pisică Sulițică (Dorycnium herbaceum). 4 (Bot) Planta ierboasă Sisymbrium officinale Si: frunza-voinicului, sămcuță. 5 (Bot) Rapiță sălbatică (Brassica napus). 6 (Bot; șîsvoinicească, brun~ de apă) Năsturel (Nasturtium officinalis). 7 (Bot) Bobilnic (Orabandre ramosa).

BRÂNCÚȚĂ, brâncuțe, s. f. 1. Plantă erbacee cu tulpina păroasă și cu flori galbene (Sisymbrium officinale). 2. Plantă erbacee cu flori mici, galbene, folosită în medicină (Nasturtium palustre).Brâncă1 + suf. -uță.

BRÂNCÚȚĂ, brâncuțe, s. f. 1. Plantă erbacee cu tulpina păroasă și cu flori galbene (Sisymbrium officinale). 2. Plantă erbacee cu flori mici, galbene, folosită în medicină (Nasturtium palustre).Brâncă1 + suf. -uță.

BRÂNCÚȚĂ, brâncuțe, s. f. 1. Plantă erbacee cu tulpina păroasă și cu flori galbene (Sisymbrium officinale). 2. Plantă erbacee cu flori mici, galbene, folosită în medicină (Nasturtium palustre). – Din brâncă1 + suf. -uță.

brâncuță f. Tr. plantă numită obișnuit năsturel. [Alterațiune populară din germ. Brunnenkresse].

2) brîncúță f., pl. e (acomodat din germ. brunnenkresse). Măcriș de baltă (nasturtium officinale).

1) brîncúță f., pl. e (d. brîncă 1). Frunza voiniculuĭ, o plantă cruciferă cu flori micĭ galbene (sisymbrium officinale).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

brâncúță s. f., g.-d. art. brâncúței; pl. brâncúțe

brâncúță s. f., g.-d. art. brâncúței; pl. brâncúțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BRÂNCÚȚĂ s. v. cardama, năsturel.

BRÂNCÚȚĂ s. (BOT.) 1. (Sisymbrium officinale) (reg.) burnicruț, sămcuță, frunza-voinicului. 2. (Nasturtium palustre) rapiță-sălbatică.

BRÂNCUȚĂ s. (BOT.) 1. (Sisymbrium officinale) (reg.) burnicruț, sămcuță, frunza-voinicului. 2. (Nasturtium palustre) rapiță-sălbatică.

BRÂNCUȚĂ-DE-PISÍCĂ s. v. sulițică, sunătoare.

brîncuță s. v. CARDAMA. NĂSTUREL.

brîncuță-de-pisi s. v. SULIȚICĂ. SUNĂTOARE.

Intrare: brâncuță
brâncuță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brâncuță
  • brâncuța
plural
  • brâncuțe
  • brâncuțele
genitiv-dativ singular
  • brâncuțe
  • brâncuței
plural
  • brâncuțe
  • brâncuțelor
vocativ singular
plural

brâncuță nasturtium sisymbrium

  • 1. Plantă erbacee cu tulpina păroasă și cu flori galbene (Sisymbrium officinale).
    surse: DEX '98 DEX '09
  • 2. Plantă erbacee cu flori mici, galbene, folosită în medicină (Nasturtium palustre).
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • Brâncă + sufix -uță.
    surse: DEX '09 DEX '98