Definiția cu ID-ul 1270751:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
brîncuță s.f. (bot.) 1 Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina păroasă și cu florile mici, galbene (Sisymbrium officinale). 2 Plantă erbacee cu florile mici, galbene, folosită în medicină (Nasturtium officinale); năsturel. • pl. -e. /brîncă1 + -uță.