Definiția cu ID-ul 837100:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BRÂNCUȚĂ, brâncuțe, s. f. 1. Plantă erbacee cu tulpina păroasă și cu flori galbene (Sisymbrium officinale). 2. Plantă erbacee cu flori mici, galbene, folosită în medicină (Nasturtium palustre). – Brâncă1 + suf. -uță.