batoașă sf vz botoașă

botoașă sf [At: HEM 2255 / V: bat~ / Pl: ~șe / E: nct] Oaie bătrână, fără dinți și care este îngrășată pentru tăiere.

botos, ~oasă a [At: COSTINESCU / Pl: ~oși, ~oase / E: bot¹ + -os] 1 Care are botul mare sau gros. 2 (Fig) Supărat. 3 (Înv; îe) A rămâne ~ A rămâne cu botul umflat. 4 (Fig) Care este fără rușine Si: îndrăzneț, obraznic.

botos, -oasă adj. (pop.; despre oameni) 1 Cu gura mare, în formă de bot. Celălalt... oglindea pe fața-i rînjitoare și botoasă josnicia cea mai murdară (CAR.). ♦ (subst.) Persoană cu gura mare și urîtă. 2 Fig. Bosumflat, supărat. Coana Anica, botoasă se uita rău pe sub gene (IBR). ◊ Expr. (înv.) A rămîne botos = a nu izbuti într-o acțiune întreprinsă; a rămîne cu buzele umflate. 3 Fig. Care este fără rușine; obraznic, arogant. Te știu că ești botos (PAS). • pl. -oși, -oase. /bot + -os.

BOTOAȘĂ (pl. -șe) sf. 🐑 = BĂBANĂ: numai cînd și cînd tușea cîte o ~ gălbejită (LUNG.).

BOTOS adj. 1 Cu botul mare, gros ¶ 2 Fig. familiar Bosumflat: stăteau botoși un ceas, două, și pe urmă se aruncau unul în brațele celuilalt (GRL.) ¶ 3 familiar Obraznic, nerușinat: să-l dai afară ca pe-un obraznic,... că e ~ (CAR.).

BOTOS, -OASĂ, botoși, -oase, adj. (Despre oameni) 1. Cu gura mare, în formă de bot. Celălalt... oglindea pe fața-i rînjitoare și boioasă josnicia cea mai murdară. M. I. CARAGIALE, C. 45. 2. Fig. Supărat, bosumflat. Duțu a stat tot timpul mesei botos. C. PETRESCU, A. 450. Dar ce ai, puiule, de ești așa botos? CONTEMPORANUL, VI_I 114. ◊ Expr. A rămîne botos = a nu reuși într-o acțiune întreprinsă; a rămîne cu buzele umflate. 3. (Familiar) Obraznic, îndrăzneț. Te știu că ești botos! îl repezi preotul. PAS, L. I 14.

BOTOAȘĂ, botoașe, s. f. (Reg.) Oaie sau capră bătrînă care nu mai dă lapte.

BOTOS, -OASĂ, botoși, -oase, adj. (Despre oameni) 1. Cu gura mare în formă de bot (1). 2. Fig. Bosumflat, supărat. 3. Fig. (Fam.) Obraznic. – Din bot + suf. -os.

BOTOS ~oasă (~oși, ~oase) depr. 1) (despre persoane) Care are gura mare (ca un bot). 2) Care își manifestă nemulțumirea, bosumflându-se. 3) fig. Care nesocotește buna cuviință, amestecându-se în treburile altora. /bot + suf. ~os

botos a. 1. cu botul gros; 2. fam. obraznic, nerușinat.

botós, -oásă adj. (d. bot). Cu botu proeminent. Fig. Fam. Bosunflat. Obraznic.

botoașă (reg.) s. f., art. botoașa, g.-d. art. botoașei; pl. botoașe

botos adj. m., pl. botoși; f. botoasă, pl. botoase

botoașă (rar) s. f., g.-d. art. botoașei; pl. botoașe

botos adj. m., pl. botoși; f. botoasă, pl. botoase

botoașă s. f., g.-d. art. botoașei; pl. botoașe

botos adj. m., pl. botoși; f. sg. botoasă, pl. botoase

botos, -oasă, botoși, -oase s. m., s. f., adj. 1. (persoană) cu buze groase; afectat de prognatism 2. (individ) obraznic, arogant 3. (om) bosumflat

BOTOAȘĂ s. v. babană.

BOTOS adj. v. arogant, bosumflat, impertinent, insolent, ireverențios, îmbufnat, îndrăzneț, necuviincios, neobrăzat, nerespectuos, nerușinat, obraznic, semeț, sfidător, sfruntat, trufaș, țanțoș.

botoașă s. v. BABANĂ.

botos adj. v. AROGANT. BOSUMFLAT. IMPERTINENT. INSOLENT. IREVERENȚIOS. ÎMBUFNAT. ÎNDRĂZNEȚ. NECUVIINCIOS. NEOBRĂZAT. NERESPECTUOS. NERUȘINAT. OBRAZNIC. SEMEȚ. SFIDĂTOR. SFRUNTAT. TRUFAȘ. ȚANȚOȘ.

Botos ≠ voios zâmbăreț