botos, -oasă adj. (pop.; despre oameni) 1 Cu gura mare, în formă de bot. Celălalt... oglindea pe fața-i rînjitoare și botoasă josnicia cea mai murdară (CAR.). ♦ (subst.) Persoană cu gura mare și urîtă. 2 Fig. Bosumflat, supărat. Coana Anica, botoasă se uita rău pe sub gene (IBR). ◊ Expr. (înv.) A rămîne botos = a nu izbuti într-o acțiune întreprinsă; a rămîne cu buzele umflate. 3 Fig. Care este fără rușine; obraznic, arogant. Te știu că ești botos (PAS). • pl. -oși, -oase. /bot + -os.