BOTOȘI s. f. pl. (Reg.) Încălțăminte asemănătoare opincilor. – Din magh. botos.^[1]

botoși smp vz botâș

bòtoși m. pl. soiu de opinci. [Ung. BOTOS, încălțăminte de pâslă].

botâș sm vz botoș

botâu² sm vz botoș

botos, ~oasă a [At: COSTINESCU / Pl: ~oși, ~oase / E: bot¹ + -os] 1 Care are botul mare sau gros. 2 (Fig) Supărat. 3 (Înv; îe) A rămâne ~ A rămâne cu botul umflat. 4 (Fig) Care este fără rușine Si: îndrăzneț, obraznic.

botoș sm [At: MARIAN, INS. 400 / V: botâz, botuș / Pl: ~i / E: nct] (Ent; Buc; Trs) Căpușă (Ivodes).

botuș sm vz botoș

botos, -oasă adj. (pop.; despre oameni) 1 Cu gura mare, în formă de bot. Celălalt... oglindea pe fața-i rînjitoare și botoasă josnicia cea mai murdară (CAR.). ♦ (subst.) Persoană cu gura mare și urîtă. 2 Fig. Bosumflat, supărat. Coana Anica, botoasă se uita rău pe sub gene (IBR). ◊ Expr. (înv.) A rămîne botos = a nu izbuti într-o acțiune întreprinsă; a rămîne cu buzele umflate. 3 Fig. Care este fără rușine; obraznic, arogant. Te știu că ești botos (PAS). • pl. -oși, -oase. /bot + -os.

BOTOS adj. 1 Cu botul mare, gros ¶ 2 Fig. familiar Bosumflat: stăteau botoși un ceas, două, și pe urmă se aruncau unul în brațele celuilalt (GRL.) ¶ 3 familiar Obraznic, nerușinat: să-l dai afară ca pe-un obraznic,... că e ~ (CAR.).

BOTOS, -OASĂ, botoși, -oase, adj. (Despre oameni) 1. Cu gura mare, în formă de bot. Celălalt... oglindea pe fața-i rînjitoare și boioasă josnicia cea mai murdară. M. I. CARAGIALE, C. 45. 2. Fig. Supărat, bosumflat. Duțu a stat tot timpul mesei botos. C. PETRESCU, A. 450. Dar ce ai, puiule, de ești așa botos? CONTEMPORANUL, VI_I 114. ◊ Expr. A rămîne botos = a nu reuși într-o acțiune întreprinsă; a rămîne cu buzele umflate. 3. (Familiar) Obraznic, îndrăzneț. Te știu că ești botos! îl repezi preotul. PAS, L. I 14.

BOTOS, -OASĂ, botoși, -oase, adj. (Despre oameni) 1. Cu gura mare în formă de bot (1). 2. Fig. Bosumflat, supărat. 3. Fig. (Fam.) Obraznic. – Din bot + suf. -os.

BOTOS ~oasă (~oși, ~oase) depr. 1) (despre persoane) Care are gura mare (ca un bot). 2) Care își manifestă nemulțumirea, bosumflându-se. 3) fig. Care nesocotește buna cuviință, amestecându-se în treburile altora. /bot + suf. ~os

botos a. 1. cu botul gros; 2. fam. obraznic, nerușinat.

botós, -oásă adj. (d. bot). Cu botu proeminent. Fig. Fam. Bosunflat. Obraznic.

botóș m. (ung. botos, pantof de pîslă). Munt. Dobr. Pantof grosolan de pĭele. – În Suc. bótăș, opincă în formă de papuc.

botos adj. m., pl. botoși; f. botoasă, pl. botoase

+botoș s. m., pl. botoși

botos adj. m., pl. botoși; f. botoasă, pl. botoase

botos adj. m., pl. botoși; f. sg. botoasă, pl. botoase

botos, -oasă, botoși, -oase s. m., s. f., adj. 1. (persoană) cu buze groase; afectat de prognatism 2. (individ) obraznic, arogant 3. (om) bosumflat

BOTOS adj. v. arogant, bosumflat, impertinent, insolent, ireverențios, îmbufnat, îndrăzneț, necuviincios, neobrăzat, nerespectuos, nerușinat, obraznic, semeț, sfidător, sfruntat, trufaș, țanțoș.

BOTOȘ s. v. căpușă.

botos adj. v. AROGANT. BOSUMFLAT. IMPERTINENT. INSOLENT. IREVERENȚIOS. ÎMBUFNAT. ÎNDRĂZNEȚ. NECUVIINCIOS. NEOBRĂZAT. NERESPECTUOS. NERUȘINAT. OBRAZNIC. SEMEȚ. SFIDĂTOR. SFRUNTAT. TRUFAȘ. ȚANȚOȘ.

botoș s. v. CĂPUȘĂ.

Botos ≠ voios zâmbăreț