14 definiții pentru botniță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BÓTNIȚĂ, botnițe, s. f. Apărătoare care se leagă la botul unor animale pentru ca să nu poată mușca, paște sau suge. – Bot + suf. -niță.

BÓTNIȚĂ, botnițe, s. f. Apărătoare care se leagă la botul unor animale pentru ca să nu poată mușca, paște sau suge. – Bot + suf. -niță.

botniță sf [At: DAMÉ, T. / Pl: ~țe / E: bot1 + -niță] 1 Apărătoare (făcută din sârmă sau curele împletite) care se leagă la botul animalelor ca să nu poată mușca, paște sau suge. 2 Bot (15) la luntre și la sanie.

BÓTNIȚĂ, botnițe, s. f. Apărătoare (făcută din sîrmă sau din curele împletite), uneori un simplu belciug sau o scîndurică cu cuie, care se leagă la botul unor animale ca să nu poată mușca (cîinele, calul), să nu poată paște (boul, calul) sau suge (vițelul). ◊ Expr. A(-și) pune botniță la gură = a(-și) impune tăcere.

BÓTNIȚĂ, botnițe, s. f. Apărătoare care se leagă la botul unor animale pentru ca să nu poată mușca, paște sau suge. – Din bot + suf. -niță.

BÓTNIȚĂ ~e f. Apărătoare care se leagă pe botul unor animale (câini, viței etc.) pentru a le împiedica să sugă, să pască sau să muște. /bot + suf. ~niță

botniță f. ochiu de funie, de curea sau fier, ce se pune în botul animalelor spre a le împiedeca să muște sau să mănânce.

bótniță f., pl. e (d. bot). Legătură care se pune la botu animalelor ca să nu muște.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bótniță s. f., g.-d. art. bótniței; pl. bótnițe

bótniță s. f., g.-d. art. bótniței; pl. bótnițe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BÓTNIȚĂ s. v. bot, cruce, pisc.

BÓTNIȚĂ s. (reg.) botelniță. (~ la botul unui câine.)

botniță s. v. BOT. CRUCE. PISC.

BOTNIȚĂ s. (reg.) botelniță. (~ la botul unui cîine.)

Intrare: botniță
botniță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • botniță
  • botnița
plural
  • botnițe
  • botnițele
genitiv-dativ singular
  • botnițe
  • botniței
plural
  • botnițe
  • botnițelor
vocativ singular
plural

botniță

  • 1. Apărătoare care se leagă la botul unor animale pentru ca să nu poată mușca, paște sau suge.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: botelniță
    • 1.1. expresie A(-și) pune botniță la gură = a(-și) impune tăcere.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Bot + sufix -niță.
    surse: DEX '98 DEX '09