14 definiții pentru botniță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

botniță sf [At: DAMÉ, T. / Pl: ~țe / E: bot1 + -niță] 1 Apărătoare (făcută din sârmă sau curele împletite) care se leagă la botul animalelor ca să nu poată mușca, paște sau suge. 2 Bot (15) la luntre și la sanie.

BÓTNIȚĂ, botnițe, s. f. Apărătoare care se leagă la botul unor animale pentru ca să nu poată mușca, paște sau suge. – Bot + suf. -niță.

BÓTNIȚĂ, botnițe, s. f. Apărătoare care se leagă la botul unor animale pentru ca să nu poată mușca, paște sau suge. – Bot + suf. -niță.

BÓTNIȚĂ, botnițe, s. f. Apărătoare (făcută din sîrmă sau din curele împletite), uneori un simplu belciug sau o scîndurică cu cuie, care se leagă la botul unor animale ca să nu poată mușca (cîinele, calul), să nu poată paște (boul, calul) sau suge (vițelul). ◊ Expr. A(-și) pune botniță la gură = a(-și) impune tăcere.

BÓTNIȚĂ, botnițe, s. f. Apărătoare care se leagă la botul unor animale pentru ca să nu poată mușca, paște sau suge. – Din bot + suf. -niță.

BÓTNIȚĂ ~e f. Apărătoare care se leagă pe botul unor animale (câini, viței etc.) pentru a le împiedica să sugă, să pască sau să muște. /bot + suf. ~niță

botniță f. ochiu de funie, de curea sau fier, ce se pune în botul animalelor spre a le împiedeca să muște sau să mănânce.

bótniță f., pl. e (d. bot). Legătură care se pune la botu animalelor ca să nu muște.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bótniță s. f., g.-d. art. bótniței; pl. bótnițe

bótniță s. f., g.-d. art. bótniței; pl. bótnițe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BÓTNIȚĂ s. v. bot, cruce, pisc.

BÓTNIȚĂ s. (reg.) botelniță. (~ la botul unui câine.)

botniță s. v. BOT. CRUCE. PISC.

BOTNIȚĂ s. (reg.) botelniță. (~ la botul unui cîine.)

Intrare: botniță
botniță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • botniță
  • botnița
plural
  • botnițe
  • botnițele
genitiv-dativ singular
  • botnițe
  • botniței
plural
  • botnițe
  • botnițelor
vocativ singular
plural

botniță

  • 1. Apărătoare care se leagă la botul unor animale pentru ca să nu poată mușca, paște sau suge.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: botelniță
    • 1.1. expresie A(-și) pune botniță la gură = a(-și) impune tăcere.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Bot + sufix -niță.
    surse: DEX '98 DEX '09