15 definiții pentru botniță

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BÓTNIȚĂ, botnițe, s. f. Apărătoare care se leagă la botul unor animale pentru ca să nu poată mușca, paște sau suge. – Bot + suf. -niță.

BÓTNIȚĂ, botnițe, s. f. Apărătoare care se leagă la botul unor animale pentru ca să nu poată mușca, paște sau suge. – Bot + suf. -niță.

botniță sf [At: DAMÉ, T. / Pl: ~țe / E: bot1 + -niță] 1 Apărătoare (făcută din sârmă sau curele împletite) care se leagă la botul animalelor ca să nu poată mușca, paște sau suge. 2 Bot (15) la luntre și la sanie.

botniță s.f. Apărătoare (din sîrmă, sfoară sau curele etc.), avînd formă de plasă, cu care se acoperă botul unor animale pentru a le împiedica să muște, să pască sau să sugă. I-a pus botniță cîinelui. ◊ Expr. A(-și) pune botniță la gură = a(-și) impune tăcere. • pl. -e. /bot + -niță.

BÓTNIȚĂ, botnițe, s. f. Apărătoare (făcută din sîrmă sau din curele împletite), uneori un simplu belciug sau o scîndurică cu cuie, care se leagă la botul unor animale ca să nu poată mușca (cîinele, calul), să nu poată paște (boul, calul) sau suge (vițelul). ◊ Expr. A(-și) pune botniță la gură = a(-și) impune tăcere.

BÓTNIȚĂ, botnițe, s. f. Apărătoare care se leagă la botul unor animale pentru ca să nu poată mușca, paște sau suge. – Din bot + suf. -niță.

BÓTNIȚĂ ~e f. Apărătoare care se leagă pe botul unor animale (câini, viței etc.) pentru a le împiedica să sugă, să pască sau să muște. /bot + suf. ~niță

botniță f. ochiu de funie, de curea sau fier, ce se pune în botul animalelor spre a le împiedeca să muște sau să mănânce.

bótniță f., pl. e (d. bot). Legătură care se pune la botu animalelor ca să nu muște.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

botniță s. f., g.-d. art. botniței; pl. botnițe

bótniță s. f., g.-d. art. bótniței; pl. bótnițe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BÓTNIȚĂ s. v. bot, cruce, pisc.

BÓTNIȚĂ s. (reg.) botelniță. (~ la botul unui câine.)

BOTNIȚĂ s. (reg.) botelniță. (~ la botul unui cîine.)

Intrare: botniță
botniță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • botniță
  • botnița
plural
  • botnițe
  • botnițele
genitiv-dativ singular
  • botnițe
  • botniței
plural
  • botnițe
  • botnițelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

botniță, botnițesubstantiv feminin

  • 1. Apărătoare care se leagă la botul unor animale pentru ca să nu poată mușca, paște sau suge. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: botelniță
    • chat_bubble A(-și) pune botniță la gură = a(-și) impune tăcere. DLRLC
etimologie:
  • Bot + sufix -niță. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.