botniță s.f. Apărătoare (din sîrmă, sfoară sau curele etc.), avînd formă de plasă, cu care se acoperă botul unor animale pentru a le împiedica să muște, să pască sau să sugă. I-a pus botniță cîinelui. ◊ Expr. A(-și) pune botniță la gură = a(-și) impune tăcere. • pl. -e. /bot + -niță.