24 de definiții pentru bosumfla busumfla bozumfla buzumfla bosâmfla bursumfla borsumfla boșumfla (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bosumfla vr [At: BENGESCU, ap. TDRG / V: bus~, ~sâm~, bozu~, buzu~, boșu~, burs~, bors~ / Pzi: ~sumflu / E: nct] (Fam) A-și manifesta supărarea încruntându-se și strângând buzele Si: (pop) drâmboia, îmbonța, îmbosăinta, îmbufna, îmbuzna.

BOSUMFLÁ, bosúmflu, vb. I. Refl. (Fam.) A-și manifesta supărarea încruntându-se și strângând buzele; a se îmbufna. – Et. nec.

BOSUMFLÁ, bosúmflu, vb. I. Refl. (Fam.) A-și manifesta supărarea încruntându-se și strângând buzele; a se îmbufna. – Et. nec.

BOSUMFLÁ, bosúmflu, vb. I. Refl. A-și arăta supărarea sau nemulțumirea printr-o înfățișare posomorită; a se îmbufna. Apoi, nu te bosumfla, femeie, îi spuse altul. PAS, L. I 125. Atunci de ce ne mai bosumflam pentru toate nimicurile? G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 260. Atunci n-am făcut nimica... s-a bosumflat Mînecuță. SADOVEANU, P. M. 13. – Variantă: bozumflá vb. I.

BOSUMFLÁ, bosúmflu, vb. I. Refl. A-și arăta supărarea printr-o înfățișare posomorâtă; a se îmbufna. – Din buză + umfla.

A SE BOSUMFLÁ mă bosúmflu intranz. A deveni ursuz ca urmare a nemulțumirii de acțiunile sau vorbele cuiva. /Orig. nec.

borsumfla v vz bosumfla

bosâmfla v vz bosumfla

bozumfla vr vz bosumfla

bursumfla v vz bosumfla

buzumfla vr vz bosumfla

BOZUMFLÁ vb. I v. bosumfla.

bozumflà v. a-și umfla buzele și a sufla tare de necaz, a se mânia (mai ales de copii). [Din buză și umfla].

bosúnflu (mă), a -á v. refl. (rudă cu pv. botenflat, unflat, cat. botinflat, bucălat, b. bota, mînie, care pare să vie d. lat. botus, dim. bótulus, cîrnaț, și inflatus, unflat. Forma rom. presupune un lat. bosus. Cp. și cu fr bouder, a fi bosunflat). Fam. Mă supăr, mă mîniĭ: copiiĭ se bosunflă lesne. Adj. (bosunflat). Îmbufnat, supărat. V. bosomelnic, ghimpos, posomorît, buzat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!bosumflá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se bosúmflă

bosumflá vb., ind. prez. 1 sg. bosúmflu, 3 sg. și pl. bosúmflă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BOSUMFLÁ vb. a se îmbufna, (reg.) a se drâmboi, (prin Bucov.) a se bârzoia, (Transilv. și Maram.) a se dăbălăza, (Olt. și Ban.) a se îmbonța, (prin Munt.) a se răzbuza.

arată toate definițiile

Intrare: bosumfla
verb (V90)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bosumfla
  • bosumflare
  • bosumflat
  • bosumflatu‑
  • bosumflând
  • bosumflându‑
singular plural
  • bosumflă
  • bosumflați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bosumflu
(să)
  • bosumflu
  • bosumflam
  • bosumflai
  • bosumflasem
a II-a (tu)
  • bosumfli
(să)
  • bosumfli
  • bosumflai
  • bosumflași
  • bosumflaseși
a III-a (el, ea)
  • bosumflă
(să)
  • bosumfle
  • bosumfla
  • bosumflă
  • bosumflase
plural I (noi)
  • bosumflăm
(să)
  • bosumflăm
  • bosumflam
  • bosumflarăm
  • bosumflaserăm
  • bosumflasem
a II-a (voi)
  • bosumflați
(să)
  • bosumflați
  • bosumflați
  • bosumflarăți
  • bosumflaserăți
  • bosumflaseți
a III-a (ei, ele)
  • bosumflă
(să)
  • bosumfle
  • bosumflau
  • bosumfla
  • bosumflaseră
verb (V90)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • busumfla
  • busumflare
  • busumflat
  • busumflatu‑
  • busumflând
  • busumflându‑
singular plural
  • busumflă
  • busumflați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • busumflu
(să)
  • busumflu
  • busumflam
  • busumflai
  • busumflasem
a II-a (tu)
  • busumfli
(să)
  • busumfli
  • busumflai
  • busumflași
  • busumflaseși
a III-a (el, ea)
  • busumflă
(să)
  • busumfle
  • busumfla
  • busumflă
  • busumflase
plural I (noi)
  • busumflăm
(să)
  • busumflăm
  • busumflam
  • busumflarăm
  • busumflaserăm
  • busumflasem
a II-a (voi)
  • busumflați
(să)
  • busumflați
  • busumflați
  • busumflarăți
  • busumflaserăți
  • busumflaseți
a III-a (ei, ele)
  • busumflă
(să)
  • busumfle
  • busumflau
  • busumfla
  • busumflaseră
verb (VT90)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bozumfla
  • bozumflare
  • bozumflat
  • bozumflatu‑
  • bozumflând
  • bozumflându‑
singular plural
  • bozumflă
  • bozumflați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bozumflu
(să)
  • bozumflu
  • bozumflam
  • bozumflai
  • bozumflasem
a II-a (tu)
  • bozumfli
(să)
  • bozumfli
  • bozumflai
  • bozumflași
  • bozumflaseși
a III-a (el, ea)
  • bozumflă
(să)
  • bozumfle
  • bozumfla
  • bozumflă
  • bozumflase
plural I (noi)
  • bozumflăm
(să)
  • bozumflăm
  • bozumflam
  • bozumflarăm
  • bozumflaserăm
  • bozumflasem
a II-a (voi)
  • bozumflați
(să)
  • bozumflați
  • bozumflați
  • bozumflarăți
  • bozumflaserăți
  • bozumflaseți
a III-a (ei, ele)
  • bozumflă
(să)
  • bozumfle
  • bozumflau
  • bozumfla
  • bozumflaseră
buzumfla
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
bosâmfla
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
bursumfla
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
borsumfla
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
boșumfla
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bosumfla busumfla bozumfla buzumfla bosâmfla bursumfla borsumfla boșumfla

  • 1. familiar A-și manifesta supărarea încruntându-se și strângând buzele; a se îmbufna.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: îmbufna antonime: înveseli învioșa 3 exemple
    exemple
    • Apoi, nu te bosumfla, femeie, îi spuse altul. PAS, L. I 125.
      surse: DLRLC
    • Atunci de ce ne mai bosumflam pentru toate nimicurile? G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 260.
      surse: DLRLC
    • Atunci n-am făcut nimica... s-a bosumflat Mînecuță. SADOVEANU, P. M. 13.
      surse: DLRLC

etimologie: