BOS s. m. v. boss.

bos s.m. (americ.) Supraveghetor de muncitori într-o întreprindere în SUA. ♦ Ext. Persoană învestită cu responsabilitate și autoritate. ♦ Gener. (fam.) Patron; șef. • scris și boss. pl. boși. /<engl. boss.

BOS boși m. 1) (în S.U.A.) Supraveghetor la o întreprindere. 2) fig. Persoană care se află la conducere; șef; conducător; cap. /<engl. boss

BOSS s. m. Supraveghetor peste muncitorii dintr-o întreprindere în SUA; p. ext. (fam.) șef. [Var.: bos (pl. boși) s. m.] – Cuv. engl.

boss sm [At: DN² / Pl: boși / E: eg boss] 1 (Fam) Șef.

boș¹ sn [At: DA / Pl: boașe / E: ml bursa] (Pop) Testicul.

boș² sm [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 109, 5/2 / Pl: ~i / E: fr boche] (Dep; frm) Nume dat germanilor, de către francezi, în timpul primului război mondial.

boss s.m. v. bos

boss windjammer [,boswind’dʒemər] s.m. (muz.) Șef al unei orchestre pe care o conduce fără a o dirija (cu mîna sau cu bagheta), interpretînd la un instrument. • pl. -i. /<engl. boss windjammer.

boș¹ s.n. (pop.) 1 (anat.; mai ales la pl.) Testicul. 2 (constr.) Bîrnă oblică sub un zid. Zidul șade în boș. • pl. -oașe. /lat. bŭrsa, -ae.

boș² s.n. (fran.; deprec.) Nume dat germanilor, în timpul Primului Război Mondial, de către francezi. • pl. -i. /<fr. boche.

BOAȘĂ (pl. -șe) sf. și BOȘ (pl. boașe) sn. 🫀 Testicul.

BOȘ (pl. boașe) sn. 🫀 Testicul.

BOSS s. m. Supraveghetor peste muncitorii dintr-o întreprindere în S.U.A.; p. ext. (fam.) șef. – Cuv. engl.

BOSS s.m. Nume dat supraveghetorilor sau șefilor dintr-o întreprindere în S.U.A.; (p. ext.) șeful unui partid politic, al unui grup electoral. [Pl. boși. / < engl. boss – stăpîn].

BOSS s. m. 1. patron; căpetenie, inițial în S.U.A. 2. personaj investit cu responsabilitate și autoritate; șef local al unui partid politic, al unui grup electoral; șef. (< amer. boss)

bos(s) s. m. (americanism) Patron; căpetenie, inițial în America ◊ „[...] lângă frontiera cu Franța s-au depistat câteva rețele cu largi ramificații la New York și Marsilia, au fost închiși câțiva renumiți «boss» ca G.B., G. A. sau L.L.” I.B. 6 IV 74 p. 6. ◊ „După moartea lui G. G., «capo di tutti capi» (bosul boșilor) își dispută postul doi candidați: C.G. și A. D.” Sc. 20 V 77 p. 5. ◊ „Boșii vechi au dat mâna cu boșii noi.” R.l. 20/21 II 93 p. 8; v. și I.B. 28 XII 74 p. 4, ◊ Rev. 22 25 X1 XI/91 p. 6; v. și gheretist, interpol (din engl. americ., fr. boss; D. Am., DP; DEX, DN3)

BOȘ boașe n. pop. Glandă sexuală pereche care produce spermatozoizi și hormoni masculini; testicul. /Orig. nec.

boș n. 1. testicul; 2. bârnă piezișă sub un zid: zidul șade în boș. [Origină necunoscută].

2) boș n., pl. boașe. Triv. Coĭ, testicul. – Și m. la Dos.

*1) boș m. (fr. Boche). Epitet injurios adresat de Francejĭ Germanilor de la 1904 încoace.

bos s. m., pl. boși

boss (engl.)/(fam.) bos s. m., art. bossul/bosul; pl. boși

boș (pop.) s. n., (mai frecv.) pl. boașe

boss (angl.) / bos s. m., art. bossul / bosul; pl. boși

boș (pop.) s. n., pl. boașe

boș s. n., pl. boașe

boașe (-e), s. f. – Testicul. Var. boș. Megl. boș, istr. boș. Origine necunoscută. Etimonul lat. byrsa „pungă”, propus de Diez, nu este posibil. Pușcariu 210 (și DAR) a încercat să depășească dificultatea, presupunînd o formă *byrsea, care nu este însă nici ea satisfăcătoare. Ar putea fi tc. boș „gol”, cu același sens ca deșert, cf. fr. creux de l’estomac (din tc. provine și mr. boșă „gol”); dar vechimea cuvîntului (apare la Dosoftei) și semantismul lui, identic în dialecte, se opun acestei explicații. Der. boșar, s. m. (pepene galben); boșorog, adj. (care suferă de hernie, surpat; plantă, Scleranthus annuus), care pare formație glumeață, pe baza lui boașe și olog, modificată ca în șontorog; boșorogi, vb. (a deșela, a speti; a ologi); boșorogeală, s. f. (hernie; decrepitudine). Trebuie de asemenea să presupunem că boșorog, care circulă numai în Munt. (ALR 125), a suferit probabil influența formală a sb. bosonog „desculț”.

BOS cf. blg. бoc „desculț”. l. Bos b. (Ard). 2. Bosia s. (Dm). 3. Bosie (Dm; Arh); Bosiĭ (Tec I); Bosăe, Șt., 1760 (BCI VII 39) și Bosîe (Sd XVI) moldovenisme pentru Bosie. 4. Bosoiu (Drag 258; B-răz 58; Scurtești Bz); -l (Sur XXIV). 5. Bosianu, C., juristul și Bosarii s., munt. (RI XVII 313); aceste derivate indică pe originarii din s. Bosia. 6. Bosun pren. (CO 161).

BOȘ s. n. Seu cu proprietăți superioare, obținut din pungile testiculare ale bovinelor.

DU BOS [dü bós], Charles (1882-1939), scriitor francez. Eseuri critice susținând primatul valorilor spirituale și morale în geneza operei literare („Aproximații”).

BOȘ cf. blg. < бoш < tc. „gol”. 1. Boș, D-tru (Șchei III); Boșul ard., 1722 (Paș.) 2. Boșa (C Ștef; 16 B IV 338); – moșnean, olt. (AO X 129); – fam. din Profa, r. Slatina. 3. + -man: Boșman fam. 4. + -otă: Boșotă (Ard); Boșoteni s. (Dm), sinc. în Boșteni (ib.). 5. + -ov, -ei: Boșoveiul t.

bos(s), boși s. m. pub. (peior.) 1. patron. 2. șef, conducător. 3. lider sindical sau politic.

BOSS s. v. patron.

PUNGA-BOAȘELOR s. v. scrot.