boș¹ s.n. (pop.) 1 (anat.; mai ales la pl.) Testicul. 2 (constr.) Bîrnă oblică sub un zid. Zidul șade în boș. • pl. -oașe. /lat. bŭrsa, -ae.

boș² s.n. (fran.; deprec.) Nume dat germanilor, în timpul Primului Război Mondial, de către francezi. • pl. -i. /<fr. boche.

BOȘ cf. blg. < бoш < tc. „gol”. 1. Boș, D-tru (Șchei III); Boșul ard., 1722 (Paș.) 2. Boșa (C Ștef; 16 B IV 338); – moșnean, olt. (AO X 129); – fam. din Profa, r. Slatina. 3. + -man: Boșman fam. 4. + -otă: Boșotă (Ard); Boșoteni s. (Dm), sinc. în Boșteni (ib.). 5. + -ov, -ei: Boșoveiul t.