bortos¹, ~oasă a [At: DRĂGHICI, R. 144/6 / V: ~tonos / Pl: ~oși, ~oase / E: bortă + -os] 1 Găurit. 2 Scorburos.

❍BORTOS adj. Mold. Bucov. Găunos, cu găuri, scorburos: s’au ascuns într’o măsea de-ale lui, care era bortoasă (SB.); puse pe bietul copilaș în scorbura unui lemn ~ (RET.) [bortă].

BORTOS, -OASĂ, borțoși,-oase, adj. (Mold., Transilv.) Cu bortă, găurit, găunos; (despre copaci) storburos. Puse pe bietul copilaș în scorbura unui lemn bortos. RETEGANUL, P. I 13. S-au ascuns într-o măsea de ale lui, care era bortoasă. SBIERA, P. 169.

BORTOS, -OASĂ, bortoși, -oase, adj. (Reg.) Găurit. ♦ Scorburos. – Din bortă + suf. -os.

bortós, -oásă adj. (d. bortă). Est. Găunos, scorburos.

bortonos, ~oasă s vz bortos¹

borțos, ~oasă [At: CARAGIALE, M. 21 / Pl: õși, õase / E: borț + -os] 1-2 smf, a (Pfm) (Om) burtos. 3-4 sf, af (Pfm; dep) (Femeie) gravidă. 5 a (Reg) Aspru. 6 a Caractere de litere groase și late.

borțos, -oasă adj. (fam.; despre ființe, mai ales despre oameni) Cu burtă mare, burtos. Din toată sărăcia a cumpărat un crap mare și borțos (CAR.). ◊ (subst.) Borțosul a plecat încet. ♦ (despre femei) Însărcinată, gravidă. ♦ Analog. (despre lucruri) De dimensiuni apreciabile; voluminos. O căpiță borțoasă și negreblată (AGÂR.). • pl. -oși, -oase. /borț + -os.

BORȚOS adj. familiar 1 Borțoasă, cu pîntecele umflat (de sarcină), grea, însărcinată: cînd e femeia borțoasă, n’o lași să șadă pe prag (JIP.) ¶ 2 pr. anal. Burtos, pîntecos, umflat: eu stam postat... între doi Armeni foarte borțoși (CAR.) [borț].

BORȚOS, -OASĂ, borțoși, -oase, adj. (Popular) Cu burtă mare. A făcut ce-a făcut și, din toată sărăcia, a cumpărat un crap mare și borțos. CARAGIALE, M. 21. ♦ (La f., despre femei) Gravidă, însărcinată. Pe urmă... a aflat că am rămas borțoasă. STANCU, D. 59.

BORȚOS, -OASĂ, borțoși, -oase, adj. (Pop.) Cu burtă mare. ♦ (La f.) Gravidă. – Din borț + suf. -os.

BORȚOS ~oasă (~oși, ~oase) 1) pop. fam. Care are pântece mare (ca un borț); burtos; bârdâhănos; pântecos. 2) Care are borț; cu borț. /borț + suf. ~os

borțos a. 1. cu burta mare; 2. însărcinată (vorbind de femei).

borțós, -oásă adj. (din burduțos, burduhos). Munt. Triv. Pîntecos. Fem. Gravidă îngreunată.

borțos (fam.) adj. m., pl. borțoși; f. borțoasă, pl. borțoase

borțos (fam.) adj. m., pl. borțoși; f. borțoasă, pl. borțoase

borțos adj. m., pl. borțoși; f. sg. borțoasă, pl. borțoase

borțos, -oasă, borțoși, -oase s. m., s. f., adj 1. (om) cu burta mare, gras 2. (femeie) gravidă

BORTOS adj. v. găunos, scorburos.

bortos adj. v. GĂUNOS. SCORBUROS.

BORȚOASĂ adj. v. gravidă, însărcinată.

BORȚOS adj. v. burtos, pântecos.

borțoasă adj. v. GRAVIDĂ. ÎNSĂRCINATĂ.

borțos adj. v. BURTOS. PÎNTECOS.

bortos, -oasă, bortoși, -oase, adj. 1. Găunos, viermănos. 2. Scobit, săpat, golit: „Aiesta nu-i măr bortos / Ca să-l muști și să-l țâpti gios” (Țiplea, 1906: 504). 3. Scorburos. – Din bortă + suf. -os (DLRM).

bortos, -oasă, bortoși, -oase, adj. – 1. Găunos, viermănos (Țiplea, 1906). 2. Scobit, săpat, golit: „Aiesta nu-i măr bortos / Ca să-l muști și să-l țâpti gios” (Țiplea, 1906: 504). – Din bortă + suf. -os (DLRM).

bortos, -oasă, adj. – 1. Găunos, viermănos (Țiplea 1906). 2. Scobit, săpat, golit: „Aiesta nu-i măr bortos / Ca să-l muști și să-l țâpti gios” (Țiplea 1906: 504). – Din bortă + -os.

borțos, -oasă, borțoși, -oase, adj. (pop.; fam.) 1. Cu burta mare; pântecos. 2. (la f.) Gravidă, însărcinată. – Din borț „pântecele femeii gravide” + suf. -os (DEX).

borțos, -oasă, borțoși, -oase, adj. – (pop.; fam.) 1. Cu burta mare; pântecos. 2. (la f.) Gravidă, însărcinată. – Din borț „pântecele femeii gravide” + suf. -os (DEX).