borțos, ~oasă [At: CARAGIALE, M. 21 / Pl: õși, õase / E: borț + -os] 1-2 smf, a (Pfm) (Om) burtos. 3-4 sf, af (Pfm; dep) (Femeie) gravidă. 5 a (Reg) Aspru. 6 a Caractere de litere groase și late.

borțos, -oasă adj. (fam.; despre ființe, mai ales despre oameni) Cu burtă mare, burtos. Din toată sărăcia a cumpărat un crap mare și borțos (CAR.). ◊ (subst.) Borțosul a plecat încet. ♦ (despre femei) Însărcinată, gravidă. ♦ Analog. (despre lucruri) De dimensiuni apreciabile; voluminos. O căpiță borțoasă și negreblată (AGÂR.). • pl. -oși, -oase. /borț + -os.

BORȚOS, -OASĂ, borțoși, -oase, adj. (Popular) Cu burtă mare. A făcut ce-a făcut și, din toată sărăcia, a cumpărat un crap mare și borțos. CARAGIALE, M. 21. ♦ (La f., despre femei) Gravidă, însărcinată. Pe urmă... a aflat că am rămas borțoasă. STANCU, D. 59.

BORȚOS, -OASĂ, borțoși, -oase, adj. (Pop.) Cu burtă mare. ♦ (La f.) Gravidă. – Din borț + suf. -os.

BORȚOS ~oasă (~oși, ~oase) 1) pop. fam. Care are pântece mare (ca un borț); burtos; bârdâhănos; pântecos. 2) Care are borț; cu borț. /borț + suf. ~os

borțos a. 1. cu burta mare; 2. însărcinată (vorbind de femei).

borțós, -oásă adj. (din burduțos, burduhos). Munt. Triv. Pîntecos. Fem. Gravidă îngreunată.

borțos (fam.) adj. m., pl. borțoși; f. borțoasă, pl. borțoase

borțos (fam.) adj. m., pl. borțoși; f. borțoasă, pl. borțoase

borțos adj. m., pl. borțoși; f. sg. borțoasă, pl. borțoase

BORȚOS adj. v. burtos, pântecos.

borțos adj. v. BURTOS. PÎNTECOS.

BORȚOASĂ adj. v. gravidă, însărcinată.

borțoasă adj. v. GRAVIDĂ. ÎNSĂRCINATĂ.

borțos, -oasă, borțoși, -oase, adj. (pop.; fam.) 1. Cu burta mare; pântecos. 2. (la f.) Gravidă, însărcinată. – Din borț „pântecele femeii gravide” + suf. -os (DEX).

borțos, -oasă, borțoși, -oase, adj. – (pop.; fam.) 1. Cu burta mare; pântecos. 2. (la f.) Gravidă, însărcinată. – Din borț „pântecele femeii gravide” + suf. -os (DEX).

borțos, -oasă, borțoși, -oase s. m., s. f., adj 1. (om) cu burta mare, gras 2. (femeie) gravidă