bortonos, ~oasă s vz bortos¹

bortos¹, ~oasă a [At: DRĂGHICI, R. 144/6 / V: ~tonos / Pl: ~oși, ~oase / E: bortă + -os] 1 Găurit. 2 Scorburos.

bortos², ~oasă a vz burtos

borțos, ~oasă [At: CARAGIALE, M. 21 / Pl: õși, õase / E: borț + -os] 1-2 smf, a (Pfm) (Om) burtos. 3-4 sf, af (Pfm; dep) (Femeie) gravidă. 5 a (Reg) Aspru. 6 a Caractere de litere groase și late.

burtos, ~oasă a [At: H IV, / V: bor~, ~oasă / Pl: ~oși, ~oase / E: burtă + -os] (Pop) Care are burtă mare.

borțos, -oasă adj. (fam.; despre ființe, mai ales despre oameni) Cu burtă mare, burtos. Din toată sărăcia a cumpărat un crap mare și borțos (CAR.). ◊ (subst.) Borțosul a plecat încet. ♦ (despre femei) Însărcinată, gravidă. ♦ Analog. (despre lucruri) De dimensiuni apreciabile; voluminos. O căpiță borțoasă și negreblată (AGÂR.). • pl. -oși, -oase. /borț + -os.

burtos, -oasă s.m., s.f., adj. 1 s.m., s.f., adj. (Ființă) care are burta mare; pîntecos, (fam., iron.) burduhănos, burticos. 2 adj. (despre vase sau, ext., despre alte obiecte) Bombat, pîntecos. • pl. -oși, -oase. /burtă + -os.

❍BORTOS adj. Mold. Bucov. Găunos, cu găuri, scorburos: s’au ascuns într’o măsea de-ale lui, care era bortoasă (SB.); puse pe bietul copilaș în scorbura unui lemn ~ (RET.) [bortă].

BORȚOS adj. familiar 1 Borțoasă, cu pîntecele umflat (de sarcină), grea, însărcinată: cînd e femeia borțoasă, n’o lași să șadă pe prag (JIP.) ¶ 2 pr. anal. Burtos, pîntecos, umflat: eu stam postat... între doi Armeni foarte borțoși (CAR.) [borț].

BURTOS adj. Cu burta mare, pîntecos.

BORTOS, -OASĂ, borțoși,-oase, adj. (Mold., Transilv.) Cu bortă, găurit, găunos; (despre copaci) storburos. Puse pe bietul copilaș în scorbura unui lemn bortos. RETEGANUL, P. I 13. S-au ascuns într-o măsea de ale lui, care era bortoasă. SBIERA, P. 169.

BORȚOS, -OASĂ, borțoși, -oase, adj. (Popular) Cu burtă mare. A făcut ce-a făcut și, din toată sărăcia, a cumpărat un crap mare și borțos. CARAGIALE, M. 21. ♦ (La f., despre femei) Gravidă, însărcinată. Pe urmă... a aflat că am rămas borțoasă. STANCU, D. 59.

BURTOS, -OASĂ, burtoși, -oase, adj. 1. Care are burtă mare; burduhănos, pîntecos. 2. (Despre un vas) Bombat; burduhos, burticos. În luntrile burtoase se prăvălesc vedenii, Crapi albăstrui, nisetri, carașii de sidef. DRAGOMIR, P. 24.

BORTOS, -OASĂ, bortoși, -oase, adj. (Reg.) Găurit. ♦ Scorburos. – Din bortă + suf. -os.

BORȚOS, -OASĂ, borțoși, -oase, adj. (Pop.) Cu burtă mare. ♦ (La f.) Gravidă. – Din borț + suf. -os.

BURTOS, -OASĂ, burtoși, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Care are burtă mare. 2. (Despre un vas, p. ext. despre alte obiecte) Bombat, pîntecos. – Din burtă + suf. -os.

BORȚOS ~oasă (~oși, ~oase) 1) pop. fam. Care are pântece mare (ca un borț); burtos; bârdâhănos; pântecos. 2) Care are borț; cu borț. /borț + suf. ~os

BURTOS ~oasă (~oși, ~oase) Care are burtă mare; cu burta mare; pântecos. /burtă + suf. ~os

borțos a. 1. cu burta mare; 2. însărcinată (vorbind de femei).

burtos a. cu burta mare.

bortós, -oásă adj. (d. bortă). Est. Găunos, scorburos.

borțós, -oásă adj. (din burduțos, burduhos). Munt. Triv. Pîntecos. Fem. Gravidă îngreunată.

burtós, -oásă adj. (d. burtă). Munt. ș.a. Pîntecos. V. borțos.

borțos (fam.) adj. m., pl. borțoși; f. borțoasă, pl. borțoase

burtos adj. m., pl. burtoși; f. burtoasă, pl. burtoase

borțos (fam.) adj. m., pl. borțoși; f. borțoasă, pl. borțoase

burtos adj. m., pl. burtoși; f. burtoasă, pl. burtoase

borțos adj. m., pl. borțoși; f. sg. borțoasă, pl. borțoase

burtos adj. m., pl. burtoși; f. sg. burtoasă, pl. burtoase

borțos, -oasă, borțoși, -oase s. m., s. f., adj 1. (om) cu burta mare, gras 2. (femeie) gravidă

BORTOS adj. v. găunos, scorburos.

BORȚOASĂ adj. v. gravidă, însărcinată.

BORȚOS adj. v. burtos, pântecos.

BURTOASĂ adj. v. gravidă, însărcinată.

BURTOS adj. v. pântecos.

bortos adj. v. GĂUNOS. SCORBUROS.

borțoasă adj. v. GRAVIDĂ. ÎNSĂRCINATĂ.

borțos adj. v. BURTOS. PÎNTECOS.

burtoasă adj. v. GRAVIDĂ. ÎNSĂRCINATĂ.

BURTOS adj. pîntecos, (rar) burticos, (pop. și fam.) borțos, (reg.) folticos, (fam.) bombat, burduhănos, burduhos. (Om ~.)

bortos, -oasă, bortoși, -oase, adj. 1. Găunos, viermănos. 2. Scobit, săpat, golit: „Aiesta nu-i măr bortos / Ca să-l muști și să-l țâpti gios” (Țiplea, 1906: 504). 3. Scorburos. – Din bortă + suf. -os (DLRM).

borțos, -oasă, borțoși, -oase, adj. (pop.; fam.) 1. Cu burta mare; pântecos. 2. (la f.) Gravidă, însărcinată. – Din borț „pântecele femeii gravide” + suf. -os (DEX).

bortos, -oasă, bortoși, -oase, adj. – 1. Găunos, viermănos (Țiplea, 1906). 2. Scobit, săpat, golit: „Aiesta nu-i măr bortos / Ca să-l muști și să-l țâpti gios” (Țiplea, 1906: 504). – Din bortă + suf. -os (DLRM).

borțos, -oasă, borțoși, -oase, adj. – (pop.; fam.) 1. Cu burta mare; pântecos. 2. (la f.) Gravidă, însărcinată. – Din borț „pântecele femeii gravide” + suf. -os (DEX).

bortos, -oasă, adj. – 1. Găunos, viermănos (Țiplea 1906). 2. Scobit, săpat, golit: „Aiesta nu-i măr bortos / Ca să-l muști și să-l țâpti gios” (Țiplea 1906: 504). – Din bortă + -os.