2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BORTÍT, -Ă, bortiți, -te, adj. (Reg.) Găurit2. ♦ Scorburos. – V. borti.

BORTÍT, -Ă, bortiți, -te, adj. (Reg.) Găurit2. ♦ Scorburos. – V. borti.

bortit2, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~iți, ~e / E: borti] (Reg) 1 Găurit2. 2 (Pop) Scorburos.

bortit1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: borti] (Reg) Găurit1.

BORTÍT, -Ă, bortiți, -ie, adj. (Mold., Transilv.) Cu bortă, găurit; (despre copaci) scorburos. Bietul Păpuc, carele ațipise In fagul bortit, atunci deodată, Tocma într-un ceas rău ochii-și deschisă. BUDAI-DELEANU, Ț. 282. Chinuită și muncită, Peste tot locul bortită; Cine-o are îi bogat, Cine nu, îi om sărac (Pîinea). GOROVEI C. 278.

BORTÍT, -Ă, bortiți, -te, adj. (Reg.) Cu bortă; găurit. ♦ Scorburos. – V. borti.

BORTÍ, bortesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Din ucr. bortyty.

BORTÍ, bortesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Din ucr. bortyty.

borti vt [At: DRĂGHICI, R. 140/21 / Pzi: ~tesc / E: ucr бортитй] (Reg) A găuri.

BORTÍ, bortesc, vb. IV. Tranz. (Mold.) A face o bortă (în ceva); a găuri. Au făcut o rotiță de lemn, bortind-o în mijloc. DRĂGHICI, R. 140. ◊ Refl. pas. Se bortește [blidul] în fund și se pune în borta aceea o țevie de cele de la pînză. ȘEZ. I 120.

BORTÍ, bortesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Ucr. bortyty.

bortésc v. tr. (d. bortă). Nord. Găuresc, fac bortă: a borti o scîndură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bortí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortésc, imperf. 3 sg. borteá; conj. prez. 3 să borteáscă

bortí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortésc, imperf. 3 sg. borteá; conj. prez. 3 sg. și pl. borteáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BORTÍT adj. v. găurit, perforat, scobit, sfredelit, străpuns.

bortit adj. v. GĂURIT. PERFORAT. SCOBIT. SFREDELIT. STRĂPUNS.

BORTÍ vb. v. găuri, perfora, scobi, sfredeli, străpunge.

borti vb. v. GĂURI. PERFORA. SCOBI. SFREDELI. STRĂPUNGE.

Intrare: bortit
bortit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bortit
  • bortitul
  • bortitu‑
  • borti
  • bortita
plural
  • bortiți
  • bortiții
  • bortite
  • bortitele
genitiv-dativ singular
  • bortit
  • bortitului
  • bortite
  • bortitei
plural
  • bortiți
  • bortiților
  • bortite
  • bortitelor
vocativ singular
plural
Intrare: borti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • borti
  • bortire
  • bortit
  • bortitu‑
  • bortind
  • bortindu‑
singular plural
  • bortește
  • bortiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bortesc
(să)
  • bortesc
  • borteam
  • bortii
  • bortisem
a II-a (tu)
  • bortești
(să)
  • bortești
  • borteai
  • bortiși
  • bortiseși
a III-a (el, ea)
  • bortește
(să)
  • bortească
  • bortea
  • borti
  • bortise
plural I (noi)
  • bortim
(să)
  • bortim
  • borteam
  • bortirăm
  • bortiserăm
  • bortisem
a II-a (voi)
  • bortiți
(să)
  • bortiți
  • borteați
  • bortirăți
  • bortiserăți
  • bortiseți
a III-a (ei, ele)
  • bortesc
(să)
  • bortească
  • borteau
  • borti
  • bortiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bortit

etimologie:

  • vezi borti
    surse: DEX '98 DEX '09

borti

etimologie: