opțiuni
  • info

2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BORTIT, -Ă, bortiți, -te, adj. (Reg.) Găurit2. ♦ Scorburos. – V. borti.

BORTIT, -Ă, bortiți, -te, adj. (Reg.) Găurit2. ♦ Scorburos. – V. borti.

bortit1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: borti] (Reg) Găurit1.

bortit2, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~iți, ~e / E: borti] (Reg) 1 Găurit2. 2 (Pop) Scorburos.

bortit, -a adj. (reg.) 1 Cu găuri; bortelit 2 (despre copaci) Scorburos. Bietul Păpuc carele ațipise în fagul bortit (BUD.). • pl. -ți,-te. /v. borti.

BORTIT, -Ă, bortiți, -ie, adj. (Mold., Transilv.) Cu bortă, găurit; (despre copaci) scorburos. Bietul Păpuc, carele ațipise In fagul bortit, atunci deodată, Tocma într-un ceas rău ochii-și deschisă. BUDAI-DELEANU, Ț. 282. Chinuită și muncită, Peste tot locul bortită; Cine-o are îi bogat, Cine nu, îi om sărac (Pîinea). GOROVEI C. 278.

BORTIT, -Ă, bortiți, -te, adj. (Reg.) Cu bortă; găurit. ♦ Scorburos. – V. borti.

BORTI, bortesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Din ucr. bortyty.

BORTI, bortesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Din ucr. bortyty.

borti vt [At: DRĂGHICI, R. 140/21 / Pzi: ~tesc / E: ucr бортитй] (Reg) A găuri.

borti vb. IV. tr. (reg.; compl. indică obiecte din lemn, fier, pereți etc.) A face găuri; a sfredeli. • prez.ind. -esc. /bortă + -i.

BORTI, bortesc, vb. IV. Tranz. (Mold.) A face o bortă (în ceva); a găuri. Au făcut o rotiță de lemn, bortind-o în mijloc. DRĂGHICI, R. 140. ◊ Refl. pas. Se bortește [blidul] în fund și se pune în borta aceea o țevie de cele de la pînză. ȘEZ. I 120.

BORTI, bortesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Ucr. bortyty.

bortésc v. tr. (d. bortă). Nord. Găuresc, fac bortă: a borti o scîndură.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

borti (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortesc, 3 sg. bortește, imperf. 1 borteam; conj. prez. 1 sg. să bortesc, 3 să bortească

borti (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortesc, imperf. 3 sg. bortea; conj. prez. 3 să bortească

borti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortesc, imperf. 3 sg. bortea; conj. prez. 3 sg. și pl. bortească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BORTIT adj. v. găurit, perforat, scobit, sfredelit, străpuns.

bortit adj. v. GĂURIT. PERFORAT. SCOBIT. SFREDELIT. STRĂPUNS.

BORTI vb. v. găuri, perfora, scobi, sfredeli, străpunge.

borti vb. v. GĂURI. PERFORA. SCOBI. SFREDELI. STRĂPUNGE.

Intrare: bortit
bortit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bortit
  • bortitul
  • bortitu‑
  • bortită
  • bortita
plural
  • bortiți
  • bortiții
  • bortite
  • bortitele
genitiv-dativ singular
  • bortit
  • bortitului
  • bortite
  • bortitei
plural
  • bortiți
  • bortiților
  • bortite
  • bortitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: borti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • borti
  • bortire
  • bortit
  • bortitu‑
  • bortind
  • bortindu‑
 singular plural
  • bortește
  • bortiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bortesc
 (să)
  • bortesc
  • borteam
  • bortii
  • bortisem
a II-a (tu)
  • bortești
 (să)
  • bortești
  • borteai
  • bortiși
  • bortiseși
a III-a (el, ea)
  • bortește
 (să)
  • bortească
  • bortea
  • borti
  • bortise
plural I (noi)
  • bortim
 (să)
  • bortim
  • borteam
  • bortirăm
  • bortiserăm
  • bortisem
a II-a (voi)
  • bortiți
 (să)
  • bortiți
  • borteați
  • bortirăți
  • bortiserăți
  • bortiseți
a III-a (ei, ele)
  • bortesc
 (să)
  • bortească
  • borteau
  • bortiră
  • bortiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bortit, bortităadjectiv

    • format_quote Chinuită și muncită, Peste tot locul bortită; Cine-o are îi bogat, Cine nu, îi om sărac (Pâinea). GOROVEI C. 278. DLRLC
    • 1.1. Scorburos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: scorburos
      • format_quote Bietul Păpuc, carele ațipise În fagul bortit, atunci deodată, Tocma într-un ceas rău ochii-și deschisă. BUDAI-DELEANU, Ț. 282. DLRLC
etimologie:
  • vezi borti DEX '98 DEX '09

borti, bortescverb

  • 1. regional Găuri, perfora, scobi, sfredeli, străpunge. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: găuri perfora scobi sfredeli străpunge
    • format_quote Au făcut o rotiță de lemn, bortind-o în mijloc. DRĂGHICI, R. 140. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Se bortește [blidul] în fund și se pune în borta aceea o țevie de cele de la pînză. ȘEZ. I 120. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.