2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bordura vt [At: DEX2 / Pzi: ~rez / E: bordură] A răsfrânge marginile unui obiect prin tragere și întindere.

BORDURÁ, bordurez, vb. I. Tranz. A face operația de răsfrângere a marginilor unui obiect prin tragere și întindere. – Din bordură.

BORDURÁ, bordurez, vb. I. Tranz. A face operația de răsfrângere a marginilor unui obiect prin tragere și întindere. – Din bordură.

BORDURÁ vb. I. tr. A supune operației de bordurare. [< bordură].

A BORDURÁ ~éz tranz. (marginile unui obiect din tablă, plăci etc.) A răsfrânge în scopul întăririi sau asamblării cu alt obiect. /Din bordură

bordúră sf [At: NEGRUZZI, S. I, 236 / Pl: ~ri / E: fr bordure] 1 Fâșie, panglică sau cusătură la marginea unui obiect (textil). 2 Zonă care înconjoară marginea unui obiect, cu o structură diferită de a acestuia. 3 Zonă de la marginea dinspre carosabil a trotuarului.

BORDÚRĂ, borduri, s. f. 1. Fâșie, panglică sau cusătură aplicată ca podoabă pe marginea unui obiect textil. 2. Zonă care înconjoară marginea unui obiect, cu o structură diferită de a acestuia; spec. zonă de la marginea dinspre partea carosabilă a trotuarului sau a refugiilor. Bordura de flori a unei peluze. – Din fr. bordure.

BORDÚRĂ, borduri, s. f. 1. Fâșie, panglică sau cusătură la marginea unui obiect textil. 2. Zonă care înconjură marginea unui obiect, cu o structură diferită de a acestuia; spec. zonă de la marginea dinspre partea carosabilă a trotuarului. Bordura de flori a unei peluze. – Din fr. bordure.

BORDÚRĂ, borduri, s. f. Fîșie, bandă sau dungă aplicată ca garnitură sau podoabă pe marginea unui obiect; chenar. O basma roșie cu bordură de fir. ODOBESCU, S. I 414. ◊ (Poetic) Soarele apusese după un lung șir de nori... pre care îi poleia cu o bordură de purpur. NEGRUZZI, S. I 236. ♦ Margine a unui lucru, servind ca întărire, făcută de obicei dintr-un material mai rezistent. Cărămizi pentru borduriBordura trotuarului = șirul de pietre de granit care mărginește latura de către drum a trotuarului. Călcînd pe bordura trotuarului, ca să nu-ți depărtezi privirile de șină... te-ai împiedicat și-ai căzut. PAS, Z. I 16.

BORDÚRĂ, borduri, s. f. Fâșie, bandă sau dungă aplicată ca podoabă pe marginea unui obiect. ♦ Margine a unui lucru, făcută de obicei dintr-un material mai rezistent. Bordura trotuarului.Fr. bordure.

BORDÚRĂ s.f. 1. Fâșie aplicată (ca podoabă) pe marginea unui lucru; chenar. ♦ Margine a unui obiect făcută dintr-un material mai rezistent; întăritură. 2. Margine a trotuarului către partea carosabilă a unei străzi. [< fr. bordure].

BORDÚRĂ s. f. 1. fâșie aplicată pe marginea unui lucru; chenar. ◊ margine răsfrântă a unui obiect dintr-un material mai rezistent; întăritură. 2. margine a trotuarului. (< fr. bordure)

BORDÚRĂ ~i f. 1) Margine (a unui obiect), făcută din alt material pentru protejare sau pentru înfrumusețare. 2) Bandă îngustă din blocuri de piatră, care mărginește trotuarele. [G.-D. bordurii] /<fr. bordure

bordură f. 1. margine garnisită; 2. cadrul unui tablou.

*bordúră f., pl. ĭ (fr. bordure, d. border, a mărgini, bord, margine, bord). Chenar, margine ornată orĭ nu (ca la un tabloŭ, la un strat de florĭ, la un trotuar).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bordurá (a ~) vb., ind. prez. 3 bordureáză

bordurá vb., ind. prez. 1 sg. borduréz, 3 sg. și pl. bordureáză

bordúră s. f., g.-d. art. bordúrii; pl. bordúri

bordúră s. f., g.-d. art. bordúrii; pl. bordúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BORDÚRĂ s. 1. margine. (~a trotuarului.) 2. v. chenar. 3. v. chenar.

BORDU s. 1. margine. (~ a trotuarului.) 2. chenar, margine. (~ a covorului.) 3. chenar, (rar) ainfas. (~ la un text imprimat.)

arată toate definițiile

Intrare: bordura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bordura
  • bordurare
  • bordurat
  • borduratu‑
  • bordurând
  • bordurându‑
singular plural
  • bordurea
  • bordurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bordurez
(să)
  • bordurez
  • borduram
  • bordurai
  • bordurasem
a II-a (tu)
  • bordurezi
(să)
  • bordurezi
  • bordurai
  • bordurași
  • borduraseși
a III-a (el, ea)
  • bordurea
(să)
  • bordureze
  • bordura
  • bordură
  • bordurase
plural I (noi)
  • bordurăm
(să)
  • bordurăm
  • borduram
  • bordurarăm
  • borduraserăm
  • bordurasem
a II-a (voi)
  • bordurați
(să)
  • bordurați
  • bordurați
  • bordurarăți
  • borduraserăți
  • borduraseți
a III-a (ei, ele)
  • bordurea
(să)
  • bordureze
  • bordurau
  • bordura
  • borduraseră
Intrare: bordură
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bordu
  • bordura
plural
  • borduri
  • bordurile
genitiv-dativ singular
  • borduri
  • bordurii
plural
  • borduri
  • bordurilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bordura

  • 1. A face operația de răsfrângere a marginilor unui obiect prin tragere și întindere.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • bordură
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

bordură

  • 1. Fâșie, panglică sau cusătură aplicată ca podoabă pe marginea unui obiect textil.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: chenar margine 2 exemple
    exemple
    • O basma roșie cu bordură de fir. ODOBESCU, S. I 414.
      surse: DLRLC
    • poetic Soarele apusese după un lung șir de nori... pre care îi poleia cu o bordură de purpur. NEGRUZZI, S. I 236.
      surse: DLRLC
  • 2. Zonă care înconjoară marginea unui obiect, cu o structură diferită de a acestuia.
    surse: DEX '09 DEX '98 un exemplu
    exemple
    • Bordura de flori a unei peluze.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 2.1. prin specializare Zonă de la marginea dinspre partea carosabilă a trotuarului sau a refugiilor.
      surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Călcînd pe bordura trotuarului, ca să nu-ți depărtezi privirile de șină... te-ai împiedicat și-ai căzut. PAS, Z. I 16.
        surse: DLRLC
    • 2.2. Margine a unui lucru, servind ca întărire, făcută de obicei dintr-un material mai rezistent.
      surse: DLRLC DN sinonime: întăritură un exemplu
      exemple
      • Cărămizi pentru borduri.
        surse: DLRLC DN

etimologie: