BORDURĂ, borduri, s. f. 1. Fâșie, panglică sau cusătură aplicată ca podoabă pe marginea unui obiect textil. 2. Zonă care înconjoară marginea unui obiect, cu o structură diferită de a acestuia; spec. zonă de la marginea dinspre partea carosabilă a trotuarului sau a refugiilor. Bordura de flori a unei peluze. – Din fr. bordure.

bordură sf [At: NEGRUZZI, S. I, 236 / Pl: ~ri / E: fr bordure] 1 Fâșie, panglică sau cusătură la marginea unui obiect (textil). 2 Zonă care înconjoară marginea unui obiect, cu o structură diferită de a acestuia. 3 Zonă de la marginea dinspre carosabil a trotuarului.

bordură s.f. 1 Fîșie, panglică sau bandă aplicată pe o margine a unui articol de confecție pentru a o orna sau a o întări; întăritură. O basma roșie cu bordură de fir (ODOB.). 2 Zonă care marchează marginea unui obiect, avînd o structură diferită de acesta. Bordura de flori a unei peluze. ◊ Bordura trotuarului = șirul de pietre (din granit) de la marginea dinspre partea carosabilă a unui trotuar. • pl. -i. /<fr. bordure.

*BORDURĂ (pl. -duri) sf. 1 👕 Marginea garnisită (la o haină, la o pălărie, la un covor, etc.); chenar: o basma roșie cu ~ de fir (ODOB.) ¶ 2 Ramă de tablou, cadru ¶ 3 📰 Chenar format din linii înflorite [fr.].

BORDURĂ, borduri, s. f. 1. Fâșie, panglică sau cusătură la marginea unui obiect textil. 2. Zonă care înconjură marginea unui obiect, cu o structură diferită de a acestuia; spec. zonă de la marginea dinspre partea carosabilă a trotuarului. Bordura de flori a unei peluze. – Din fr. bordure.

BORDURĂ, borduri, s. f. Fîșie, bandă sau dungă aplicată ca garnitură sau podoabă pe marginea unui obiect; chenar. O basma roșie cu bordură de fir. ODOBESCU, S. I 414. ◊ (Poetic) Soarele apusese după un lung șir de nori... pre care îi poleia cu o bordură de purpur. NEGRUZZI, S. I 236. ♦ Margine a unui lucru, servind ca întărire, făcută de obicei dintr-un material mai rezistent. Cărămizi pentru borduri ▭ Bordura trotuarului = șirul de pietre de granit care mărginește latura de către drum a trotuarului. Călcînd pe bordura trotuarului, ca să nu-ți depărtezi privirile de șină... te-ai împiedicat și-ai căzut. PAS, Z. I 16.

BORDURĂ, borduri, s. f. Fîșie, bandă sau dungă aplicată ca podoabă pe marginea unui obiect. ♦ Margine a unui lucru, făcută de obicei dintr-un material mai rezistent. Bordura trotuarului. – Fr. bordure.

BORDURĂ s.f. 1. Fîșie aplicată (ca podoabă) pe marginea unui lucru; chenar. ♦ Margine a unui obiect făcută dintr-un material mai rezistent; întăritură. 2. Margine a trotuarului către partea carosabilă a unei străzi. [< fr. bordure].

BORDURĂ s. f. 1. fâșie aplicată pe marginea unui lucru; chenar. ◊ margine răsfrântă a unui obiect dintr-un material mai rezistent; întăritură. 2. margine a trotuarului. (< fr. bordure)

BORDURĂ ~i f. 1) Margine (a unui obiect), făcută din alt material pentru protejare sau pentru înfrumusețare. 2) Bandă îngustă din blocuri de piatră, care mărginește trotuarele. [G.-D. bordurii] /<fr. bordure

bordură f. 1. margine garnisită; 2. cadrul unui tablou.

*bordúră f., pl. ĭ (fr. bordure, d. border, a mărgini, bord, margine, bord). Chenar, margine ornată orĭ nu (ca la un tabloŭ, la un strat de florĭ, la un trotuar).

bordura vb. I. tr. (compl. indică obiecte din metal, lemn, țesătură etc.) A executa operația de răsfrîngere a marginilor prin tragere și întindere. • prez.ind. -ez. /bordură + -a.

bordură s. f., g.-d. art. bordurii; pl. borduri

bordură s. f., g.-d. art. bordurii; pl. borduri

bordură s. f., g.-d. art. bordurii; pl. borduri

BORDÚRĂ (< fr.) s. f. 1. Marginea proeminentă a unui organ de mașină tubular, executată prin bordurare, turnare, sudare etc. 2. Bandă îngustă formată din blocuri de piatră, servind la mărginirea trotuarelor și a refugiilor. 3. Riglă de alamă folosită la tipărirea tabelelor sau la lucrările tipografice de ornamentație. 4. Fîșie, bandă sau dungă aplicată ca podoabă pe marginea unui obiect etc.; chenar.

BORDURĂ s. 1. margine. (~a trotuarului.) 2. v. chenar. 3. v. chenar.

BORDURĂ s. 1. margine. (~ a trotuarului.) 2. chenar, margine. (~ a covorului.) 3. chenar, (rar) ainfas. (~ la un text imprimat.)