13 definiții pentru bonitate

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BONITATE, bonități, s. f. 1. Capacitate de plată și de credit; solvabilitate, solvență. 2. Capacitate a unei ape, a unui teren etc. de a fi bine exploatate. – Din germ. Bonität.

BONITATE, bonități, s. f. 1. Capacitate de plată și de credit; solvabilitate, solvență. 2. Capacitate a unei ape, a unui teren etc. de a fi bine exploatate. – Din germ. Bonität.

bonitate sf [At: T. POP, D. J. 38 / Pl: ~tăți / E: ger Bonität] 1 Solvabilitate. 2 Valoarea economică a unui bun din gospodărie (teren, apă etc.).

bonitate s.f. 1 (fin.) Încredere de care beneficiază cineva din partea unei bănci atunci cînd solicită un credit; solvabilitate. Se asigură servicii de calitate privind bonitatea și seriozitatea partenerilor de afaceri. ♦ Situație economico-financiară bună a celui care solicită un credit. Certificat de bonitate bancară. 2 (econ.) Capacitatea unui teren, a unei ape de a da o anumită producție prin exploatare. ♦ Valoarea economică a unui teren sau a unei ape. • pl. -ăți. /<germ. Bonität.

BONITATE s. f. Calitatea unei stațiuni silvice sau a unei zone forestiere de a produce arboreturi mai bune sau mai rele din punctul de vedere al producției la hectar în material lemnos. V. fertilitate.Germ. Bonität.

BONITATE s.f. 1. Calitatea unei zone forestiere de a produce arboreturi mai bune sau mai slabe din punctul de vedere al producției la hectar în material lemnos. 2. (Fin.) Solvabilitate, capacitate de plată și de credit. [< germ. Bonität, cf. lat. bonitas].

BONITATE s. f. 1. încredere pe care o inspiră cineva atunci când solicită un credit; solvabilitate. 2. capacitate a unui teren, a unei ape etc. de a da o anumită producție prin exploatare. (< germ. Bonität)

bonitate s. f. Solvabilitate ◊ „Persoanele fizice sau juridice interesate în asigurarea unor servicii de calitate privind bonitatea și seriozitatea partenerilor de afaceri români și străini [...] sunt rugate să ne contacteze [...]” R.l. 21 II 92 p. 5 (din germ. Bonität; DN – alt sens, DEX, DN3)

BONITATE f. 1) Capacitate de plată și de credit a unei persoane sau instituții; solvabilitate. 2) Capacitate a unei ape, a unui teren etc. de a da producție bună prin exploatare. /<germ. Bonität

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bonitate s. f., g.-d. art. bonității; pl. bonități

bonitate s. f., g.-d. art. bonității; pl. bonități

bonitate s. f., g.-d. art. bonității; pl. bonități

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BONITATE s. (FIN.) solvabilitate, (rar) plătnicie, solvență.

Intrare: bonitate
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bonitate
  • bonitatea
plural
  • bonități
  • bonitățile
genitiv-dativ singular
  • bonități
  • bonității
plural
  • bonități
  • bonităților
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bonitate, bonitățisubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.