2 definiții pentru bonitat
Explicative DEX
bonita vt [At: ENC. AGR. / Pzi: ~tez / E: ns cf bonitate] A determina valoarea economică a unui bun din gospodărie (mai ales capacitatea agricolă a solului).
bonita vb. I tr. (econ.) A stabili valoarea economică a unui bun. • prez.ind. -ez. /de la bonitate, prin derivare regresivă.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
Intrare: bonitat
bonitat participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||