Definiția cu ID-ul 397240:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BONITATE s.f. 1. Calitatea unei zone forestiere de a produce arboreturi mai bune sau mai slabe din punctul de vedere al producției la hectar în material lemnos. 2. (Fin.) Solvabilitate, capacitate de plată și de credit. [< germ. Bonität, cf. lat. bonitas].