3 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bon1 sn [At: I. IONESCU, D. 304 / V: (rar) bun / Pl: ~uri / E: fr bon] 1 (Șîsde tezaur) Obligație emisă de stat pentru sume împrumutate pe termen scurt, pentru care statul plătește dobândă. 2 Bilet provizoriu pe baza căruia se eliberează o marfa, un bun etc. Si: chitanță. 3 Hârtie de valoare emisă de stat sau de o instituție financiară recunoscută de stat.

BON, bonuri, s. n. 1. Bilet provizoriu care conferă deținătorului său dreptul de a primi sau de a beneficia de ceva. ♦ Notă de plată pe baza căreia se achită mărfuri sau servicii. 2. Hârtie de valoare emisă de stat sau de o instituție financiară recunoscută de stat. ◊ Bon de tezaur = obligație emisă de stat pentru sumele împrumutate pe termen scurt și pentru care statul plătește dobândă. – Din fr. bon.

BON, bonuri, s. n. 1. Bilet provizoriu pe baza căruia se eliberează o marfă, un bun etc. 2. Hârtie de valoare emisă de stat sau de o instituție financiară recunoscută de stat. ◊ Bon de tezaur = obligație emisă de stat pentru sumele împrumutate pe termen scurt și pentru care statul plătește dobândă. – Din fr. bon.

BON, bonuri, s. n. 1. Dovadă provizorie care conferă deținătorului dreptul de a ridica o marfă, un obiect încredințat spre păstrare sau alte valori. Bon de materiale.Bon de cartelă = fiecare dintre cupoanele în care este împărțită o cartelă de alimente sau de îmbrăcăminte. Bon de încălțăminte. ♦ Notă de plată în magazine cu care cumpărătorul achită marfa la casă. 2. (În orînduirea capitalistă) Hîrtie de valoare emisă de stat sau de o instituție financiară recunoscută de stat. Bon de tezaur = obligație emisă de Ministerul Finanțelor, reprezentînd un împrumut pe termen scurt, cu dobîndă. Bon de casă = bilet scris, folosit în operațiile de casă, care dă dreptul la ridicarea sumei de bani înscrise pe el.

BON, bonuri, s. n. 1. Dovadă provizorie care conferă deținătorului dreptul de a ridica o marfă, un obiect încredințat spre păstrare sau alte valori. ♦ Notă pe baza căreia cumpărătorul achită și ridică marfa într-un magazin. 2. (În orânduirea capitalistă) Hârtie de valoare emisă de stat sau de o instituție financiară recunoscută de stat. ◊ Bon de tezaur = obligație emisă de Ministerul Finanțelor, reprezentând un împrumut pe termen scurt, cu dobândă. – Fr. bon.

BON s.n. 1. Dovadă, înscris (cu caracter provizoriu) care autorizează pe deținător să primească ceva. ♦ Notă de plată cu care se achită marfa la casa unui magazin. 2. Hârtie de valoare emisă de stat sau de o instituție bancară. [< fr. bon].

BON s. n. 1. dovadă, înscris care autorizează pe deținător să primească ceva; notă de plată cu care se achită o marfă etc. 2. ~ de tezaur = titlu de credit emis de stat pentru atragerea de fonduri private. (< fr. bon)

BON ~uri n. 1) Document care dă deținătorului dreptul să primească suma indicată pe el sau să procure anumite lucruri. 2) Notă (de plată) cu care se achită sau se ridică marfa într-un magazin. 3) fin. Hârtie de valoare, emisă de stat sau de o instituție bancară. * ~ de tezaur obligație emisă de stat pentru a obține împrumuturi (cu dobândă) de la cetățeni sau de la bănci. /<fr. bon

bon n. 1. bilet care autorizează a primi ceva; 2. pl. efecte publice: bonuri de tezaur.

*bon n., pl. urĭ (fr. bon, adică „bun de plată”). Bilet pin care se acordă o autorizare de plată, de predare: bon de proviziunĭ. Efect public, hîrtie de valoarea uneĭ instituțiunĭ financiare. Bon de tezaur, bon al caseĭ statuluĭ.

bonsoár sn [At: DA ms / V: -oir / E: fr bonsoir] (Frm) Bună seara.

BONSOÁR interj. Cuvânt de salut echivalent cu bună seara. [Scris și: bon soir] – Din fr. bonsoir.[1]

  1. În limba franceză bonsoir se scrie într-un cuvânt. — gall

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bonsoár (fam.) (-soar) interj., s. n.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bon (bónuri), s. n. – Bilet pe baza căruia se eliberează un bun, o marfă etc. Fr. bon.Der. (din fr.) bonifica, vb.; bonificație, s. f.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BON, religie prebudistă din Tibet, promovînd practici animiste și șamaniste. Supraviețuiește încă în rîndurile oamenilor simpli.

BON (RAS AT-TῑB), cap în N Africii, pe coasta de NE a Tunisiei, situat la 37°05′ lat. N și 11°03′ long. E.

BON (< fr.) s. n. Document (cu valabilitate limitată în timp) care conferă deținătorului său dreptul de aprimi ceva sau de a beneficia de ceva; notă de plată pe baza căreia se achită mărfuri sau servicii ♦ B. de lucru = document pe baza căruia se execută o lucrare și care servește la evidența muncii prestate, precum și la calculul plății cuvenite pentru ea. ♦ Bonuri de tezaur = titluri de împrumut (purtătoare de dobîndă) emise de ministerul finanțelor sau de tezaur pentru a obține fonduri de la cetățeni sau de la bănci, în vederea acoperirii unor goluri bugetare. ♦ Bonuri de casă = titluri emise mai ales de întreprinderi sau de bănci pentru procurarea de fonduri pe termen scurt. După natura emisiunii, publice sau private, există b. la purtător sau la ordin. B. de c. au același regim fiscal ca al obligațiunilor. ♦ B. de subscripție = titluri atașate obligațiunilor, conferind dreptul subscrierii acelei obligațiuni unei acțiuni. Condițiile de subscriere sînt stabilite de la început. Dacă bonul este separat de obligațiune face obiectul unei cotații separate.

arată toate definițiile

Intrare: bon
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bon
  • bonul
  • bonu‑
plural
  • bonuri
  • bonurile
genitiv-dativ singular
  • bon
  • bonului
plural
  • bonuri
  • bonurilor
vocativ singular
plural
Intrare: Bon
nume propriu (I3)
  • Bon
Intrare: bonsoar
  • silabație: bon-soar
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bonsoar
  • bonsoarul
  • bonsoaru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • bonsoar
  • bonsoarului
plural
vocativ singular
plural
bon soir interjecție
  • pronunție: bonsoar
compus
  • bon soir
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bonsoar bon soir

  • 1. Cuvânt de salut echivalent cu bună seara.
    surse: DEX '09 MDA2

etimologie: