3 intrări

34 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BOMBARDÁ, bombardez, vb. I. Tranz. 1. A supune un obiectiv unui tir de artilerie, de aviație sau de rachete. 2. A proiecta particule elementare (neutroni, protoni etc.) asupra unui corp. – Din fr. bombarder.

bombarda vt [At: ALECSANDRI, T. 762 / Pzi: ~déz / E: fr bombarder] 1 A arunca (mai multe) proiectile (explozive) asupra unei ținte. 2 (Fiz) A proiecta particule elementare (neutroni, protoni etc.) asupra unor nuclee atomice. 3 (Fig) A supune (pe cineva) unui număr mare de întrebări, cereri etc. 4 (Frî) A numi (pe cineva) prin intervenții într-o funcție înaltă.

bombarda vb. I. tr. 1 (milit.) A lansa materiale explozive, proiectile asupra unui obiectiv; a bate cu tunul într-o țintă. ♦ Fig. (glum.) A numi pe cineva, pe neașteptate, într-o funcție importantă. 2 (fiz.; compl. indică un fascicul de particule elementare: electroni, neutroni, ioni etc.) A proiecta asupra unor nuclee atomice. 3 Fig. A copleși cu ceva, a insista, a stărui. L-a bombardat cu ironii.(glum.) A supune unui număr mare de întrebări. L-a bombardat cu întrebări. • prez.ind. -ez. /<fr. bombarder, ngr. μπομπαρδίζω.

BOMBARDÁ, bombardez, vb. I. Tranz. 1. A arunca un proiectil (exploziv) asupra unei ținte, a trage cu tunul într-un obiectiv. 2. A proiecta particule elementare (neutroni, protoni etc.) asupra unor nuclee atomice. – Din fr. bombarder.

BOMBARDÁ, bombardez, vb. I. Tranz. A trage cu proiectile de artilerie sau a lansa bombe din avion asupra unui obiectiv (militar). ◊ (Prin exagerare) [Maimuțele] bombardau cu pietre și cioate. BART, E. 278. ◊ (Glumeț) A bombarda pe cineva cu scrisori.Nu-mi bombarda modestia cu complimente. ALECSANDRI, T. 762.

BOMBARDÁ, bombardez, vb. I. Tranz. (Adesea fig.) A trimite un proiectil (exploziv) asupra unei ținte. – Fr. bombarder.

BOMBARDÁ vb. I. tr. A executa un bombardament. ♦ (Fig.) A plictisi (cu insistențele), a insista, a stărui. [< fr. bombarder, cf. it. bombardare].

BOMBARDÁ vb. tr. 1. a executa un bombardament (1). ◊ a efectua un bombardament (2). 2. (fig.) a plictisi cu insistențele, a insista, a stărui. (< fr. bombarder)

A BOMBARDÁ ~éz tranz. 1) (state, localități etc.) A supune unui bombardament; a ataca, lansând bombe sau obuze. 2) fig. (persoane chestionate) A ataca vehement (cu întrebări). 3) fig. A deranja mereu cu insistențe. 4) fiz. (nuclee atomice) A acționa cu particule elementare (pentru a declanșa reacții nucleare). /<fr. bombarder

bombardà v. 1. a arunca bombe, a bate o cetate cu bombe; 2. fig. a ataca: nu-mi bombarda modestia cu complimente AL.

BOMBÁRDĂ, bombarde, s. f. Mașină de război cu care, în Evul Mediu, se aruncau bolovani sau alte proiectile grele asupra fortificațiilor. ♦ Tun de calibru mare; balimez. – Din fr. bombarde.

bombárdă sf [At: ȘINCAI, HR. III, 142/38 / Pl: ~de, (înv) -dele / E: fr bombarde] 1 (În Evul Mediu) Mașină de război cu care se aruncau proiectile (grele) asupra fortificațiilor. 2 (Înv) Tun de mare calibru Si: (înv) balimez.

bombardă2 s.f. (muz.) 1 Instrument de suflat, folosit între sec. 15 și 17, din familia oboliului, în cadrul căreia reprezenta basul, cu tub lung și limbă dublă, asemănător cu fagotul de care a fost înlocuit. 2 Registru de orgă, cu timbru similar trombonului, prin care se obțin mari intensități. • pl. -e. /<it. bombarda.

bombardă1 s.f. (milit.; în Ev. Med.) Mașină de război care era folosită pentru aruncarea bolovanilor sau a altor obiecte grele asupra fortificațiilor. ♦ Tun de mare calibru; balimez. Au bătut cetatea cu tunuri și bombarde (ȘINC.). • pl. -e. /<fr. bombarde, ngr. μπομπάρδα; cf. lat. bombus, -i „zgomot surd”.

BOMBÁRDĂ, bombarde, s. f. Mașină de război cu care, în evul mediu, se aruncau bolovani sau alte proiectile grele asupra fortificațiilor. ♦ Tun de calibru mare; balimez. – Din fr. bombarde.

BOMBÁRDĂ, bombarde, s. f. Mașină de război cu care, în evul mediu, se aruncau bolovani; tun de calibru mare pentru aruncat bombe. V. balimez, mortier. Cele dintîi bucăți de artilerie, numite în Europa bombarde, la romîni se numeau balimezuri. BĂLCESCU, O.I 26.

BOMBÁRDĂ, bombarde, s. f. Mașină de război cu care, în evul mediu, se aruncau bolovani; (rar) tun de calibru mare. – Fr. bombarde.

BOMBÁRDĂ s.f. Mașină de război medievală cu care se aruncau bolovani. ♦ Tun de mare calibru cu care se aruncau bombe. [< fr. bombarde, cf. it. bombarda].

BOMBÁRDĂ2 s. f. 1. vechi instrument de muzică populară, strămoș al fagotului. 2. registru de orgă, cu mari intensități. (< it. bombardo)

BOMBÁRDĂ1 s. f. 1. mașină de război medievală cu care se aruncau bolovani. 2. tun de mare calibru. (< fr. bombarde)

BOMBÁRDĂ ~e f. înv. 1) Mașină de război cu care se lansau bolovani asupra fortificațiilor. 2) Tun de calibru mare cu care se lansau bombe. /<fr. bombarde

bombardă f. mașină de răsboiu ce servia odinioară a asvârli bolovani: toate tunurile și bombardele BĂLC.

*bombárdă f., pl. e (fr. bombarde, d. bombe, boambă). Balimez.

*bombardéz v. t. (fr. bombarder). Atac cu bombe: a bombarda un fort. Fig. Iron. Mă adresez des cuĭva: mă bombarda cu scrisorĭ. Arunc într’un post neașteptat: l-a bombardat perfect. V. pușcăresc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bombarda (a ~) vb., ind. prez. 3 bombardea

bombardá vb., ind. prez. 1 sg. bombardéz, 3 sg. și pl. bombardeáză

bombardă (înv.) s. f., g.-d. art. bombardei; pl. bombarde

bombárdă s. f., g.-d. art. bombárdei; pl. bombárde

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BOMBARDÁ vb. (MIL.) (înv.) a bate, a pușcări. (~ cetatea.)

BOMBARDA vb. (înv.) a bate, a pușcări. (~ cetatea.)

BOMBÁRDĂ s. (IST., MIL.) (înv.) balimez.

BOMBARDĂ s. (M1L.) (înv.) balimez. (~ se folosea în evul mediu la asaltul cetăților.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bombárdă (bombárde), s. f. – Mașină de război pentru bolovani sau alte proiectile grele. It. bombarda, fr. bombarde (sec. XIX). Der. bombarda, vb. (a arunca un proiectil, a trage cu tunul; a insista, a plictisi cu stăruințe; a evidenția pe cineva fără să aibă meritele corespunzătoare), din fr. bombarder; bombardament, s. n., din fr. bombardament.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bombardă 1. (< it. bombardo; fr. bombarde [bombard]: germ. Bomhart, Pommer), instrument aerofon din sec. 16-17, construit în tipurile alto, tenor și bas. Prin îndoirea tubului b. de tip b. (lung de aprox. 3 m) s-a născut o formă premergătoare fagotului*. 2. Denumirea unui registru (II) de orgă*, prin care se obțin mari intensități (2) sonore. 3. Denumirea, în sec. 16, a coardelor grave ale lautei*.

Intrare: bombarda
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bombarda
  • bombardare
  • bombardat
  • bombardatu‑
  • bombardând
  • bombardându‑
singular plural
  • bombardea
  • bombardați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bombardez
(să)
  • bombardez
  • bombardam
  • bombardai
  • bombardasem
a II-a (tu)
  • bombardezi
(să)
  • bombardezi
  • bombardai
  • bombardași
  • bombardaseși
a III-a (el, ea)
  • bombardea
(să)
  • bombardeze
  • bombarda
  • bombardă
  • bombardase
plural I (noi)
  • bombardăm
(să)
  • bombardăm
  • bombardam
  • bombardarăm
  • bombardaserăm
  • bombardasem
a II-a (voi)
  • bombardați
(să)
  • bombardați
  • bombardați
  • bombardarăți
  • bombardaserăți
  • bombardaseți
a III-a (ei, ele)
  • bombardea
(să)
  • bombardeze
  • bombardau
  • bombarda
  • bombardaseră
Intrare: bombardă (muz.)
bombardă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bombardă
  • bombarda
plural
  • bombarde
  • bombardele
genitiv-dativ singular
  • bombarde
  • bombardei
plural
  • bombarde
  • bombardelor
vocativ singular
plural
Intrare: bombardă (tun)
bombardă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bombardă
  • bombarda
plural
  • bombarde
  • bombardele
genitiv-dativ singular
  • bombarde
  • bombardei
plural
  • bombarde
  • bombardelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bombarda, bombardezverb

  • 1. A supune un obiectiv unui tir de artilerie, de aviație sau de rachete. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote prin exagerare [Maimuțele] bombardau cu pietre și cioate. BART, E. 278. DLRLC
    • format_quote glumeț A bombarda pe cineva cu scrisori. DLRLC
    • format_quote glumeț Nu-mi bombarda modestia cu complimente. ALECSANDRI, T. 762. DLRLC
  • 2. A proiecta particule elementare (neutroni, protoni etc.) asupra unui corp. DEX '09 DEX '98
  • 3. figurat A plictisi (cu insistențele). DN
etimologie:

bombardă, bombardesubstantiv feminin

  • 1. Vechi instrument de muzică populară, strămoș al fagotului. MDN '00
  • 2. Registru de orgă, cu mari intensități. MDN '00
etimologie:

bombardă, bombardesubstantiv feminin

  • 1. Mașină de război cu care, în Evul Mediu, se aruncau bolovani sau alte proiectile grele asupra fortificațiilor. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Cele dintîi bucăți de artilerie, numite în Europa bombarde, la romîni se numeau balimezuri. BĂLCESCU, O.I 26. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.