boldit, ~ă a [At: CANTEMIR, 1.1, 158/ Pl: ~iți, ~e / E: boldi] 1-2 Holbat (1-2).

boldit², -ă adj. (fam.) Scris cu litere aldine. Cuvîntul boldit este cel mai important din această propoziție. • pl. -ți, -te. /v. boldi².

boldit¹, -ă adj. (despre ochi sau privire) Căscat, holbat, zgîit. Un cap necunoscut... cu ochii boldiți (VLAH.). • pl. -ți, -te. /v. boldi¹.

BOLDIT adj. 1 p. BOLDI ¶ 2 Holbat, sgîit: Cu dinții rînjiți, Cu ochii boldiți (MAR.).

BOLDIT, -Ă, boldiți, -te, adj. (Despre ochi. p. ext. despre privire) Căscat, holbat, zgîit. Un cap necunoscut... cu ochii boldiți. VLAHUȚĂ, O. AL. II 190. Aleargă cu ochii boldiți la locul unde au zărit-o picînd. ALECSANDRI, C. 65.

BOLDIT, -Ă, boldiți, -te, adj. (Despre ochi sau privire) Căscat, holbat, zgîit. – V. boldi.

boldi [At: ALECSANDRI, T. 747 / Pzi: ~desc / E: bold] 1 vt (Trs; Ban) A îmboldi. 2 vt (Mol; Buc) A holba ochii. 3-4 vri A privi cu încordare. 5 vr (Fig) A se certa.

boldi¹ vb. IV. tr. (fam.) 1 A împunge cu boldul. 2 fig. A îmboldi; a îndemna. 3 A căsca, a holba, a zgîi ochii. Căpitanul boldi la Andrei niște ochi de taur (HOG.). ♦ refl. A privi cu încordare. Lumea s-a boldit de uimire și așteptare (POPA). • prez.ind. -esc. /bold¹ + -i.

boldi² vb. IV. tr. (fam.; compl. indică cuvinte, propoziții, texte etc.) A comanda computerului să scrie cu caractere aldine. Boldește toată propoziția. • prez. ind. -esc. /bold² + -i.

BOLDI (-desc) vb. tr. 1 A împunge cu boldul, a îmboldi ¶ 2 A împunge cu coarnele (țapul): au început a-l goni și a-l ~ cu coarnele (ȚICH.) ¶ 3 A înțepa: îl boldea... la inimă un junghiu (MERA) ¶ 4 A sgîi, a holba a căsca ochii; a-și pironi ochii: deschide gura și boldește ochii (ALECS.).

BOLDI, boldesc, vb. IV. (Mold.) 1. Tranz. (Cu privire la ochi; urmat de determinări introduse prin prep. «la» sau, mai rar, «asupra») A căsca, a holba, a zgîi. Ionuț ieși în larg și-și boldi ochii asupra: acestei lumi nouă peste care fulguiau lin trandafiri de zori. SADOVEANU, F. J. 446; Căpitanul boldi, la Andrei niște ochi de taur. HOGAȘ, H. 92. Ce stai acolo înfipt ca un butuc și boldești ochii la mine? ALECSANDRI, T. 747. ◊ (Neobișnuit, complementul indică privirea) Și își boldea nedumerit privirea. TOMA, C. V. 349 2. Refl. A privi cu încordare, a se uita țintă (undeva, la cineva sau la ceva). Lumea s-a boldit de uimire și neașteptare. POPA, V. 217.

BOLDI, boldesc, vb. IV. (Reg.) Tranz. 1. A căsca, a holba, a zgîi ochii. ♦ Refl. A privi cu încordare. 2. A ghionti, a împinge. ♦ Fig. A îndemna, a îmboldi. – Din bold.

A SE BOLDI mă ~esc intranz. A se uita cu ochii larg deschiși și ațintiți într-un punct fix. /Din bold

A BOLDI ~esc tranz. 1) v. A ÎMBOLDI. 2) (ochii) A deschide larg, privind încordat; a zgâi; a holba. /Din bold

boldì v. 1. a împunge cu boldul; 2. a împinge cu cotul; 3. fig. a îndemna; 4. a aținti: ce boldești ochii la mine? AL.

boldésc v. tr. (d. bold). Holbez (bolocănesc) ochiĭ, mă uit speriat. V. refl. Mă uit furios: a te boldĭ la cineva. Ban. Îmboldesc.

boldi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boldesc, 3 sg. boldește, imperf. 1 boldeam; conj. prez. 1 sg. să boldesc, 3 să boldească

boldi (a ~)(reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boldesc, imperf. 3 sg. boldea; conj. prez. 3 să boldească

boldi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boldesc, imperf. 3 sg. boldea; conj. prez. 3 sg. și pl. boldească

BOLDIT adj. v. bulbucat, căscat, holbat, mare, mărit, umflat, zgâit.

boldit adj. v. BULBUCAT. CĂSCAT. HOLBAT. MARE. MĂRIT. UMFLAT. ZGÎIT.

BOLDI vb. v. bulbuca, căsca, holba, îmboldi, mări, umfla, zgâi.

boldi vb. v. BULBUCA. CĂSCA. HOLBA. ÎMBOLDI. MĂRI. UMFLA. ZGÎI.

BOLDIT adj. (Mold.) Holbat, zgîit (despre ochi). Unul spre alalt cu ochii boldiți căuta. CANTEMIR, HR. Etimologie: boldi. Vezi și boldi. adjectiv

boldit, -ă, boldiți, -te, adj. Ascuțit, vârfuit. – Din boldi.

boldit, -ă, boldiți, -te, adj. – Ascuțit, vârfuit. – Din boldi „a ascuți, a face vârf” (< bold¹ „ac”).

BOLDI vb. (Mold.) A căsca, a holba, a zgîi ochii. Boldind toț[i] la dînsul, le zîse. DOSOFTEI, VS. Etimologie: bold + suf. -i. Vezi și boldit. verb

boldi, boldesc, v.i. A ascuți, a face vârf. – Din bold¹ „ac”.