2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

boierire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: boieri] (Reg) Ridicare a cuiva la starea și rangul de boier1 (1).

boierí [At: VARLAAM, C. 300 / Pzi: ~resc / E: boieri] 1-2 vtr (Înv) A (se) face boier (1). 3 vr (Fig) A trăi ca un boier (1). 4 vr (Fam) A face pe boierul (1). 5 vt (Îpf; irn) A infecta pe cineva cu o boală venerică.

BOIERÍ, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv.) A conferi cuiva titlul de boier, a da cuiva o boierie. 2. Refl. (Fam.) A trăi, a se comporta ca un boier, a avea pretenții de boier. – Din boier.

BOIERÍ, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv.) A conferi cuiva titlul de boier, a da cuiva o boierie. 2. Refl. (Fam.) A trăi, a se comporta ca un boier, a avea pretenții de boier. – Din boier.

BOIERÍ, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. (În orînduirea feudală din Țările Romînești) A ridica (pe cineva) la rangul de boier, a face (pe cineva) boier (prin conferirea unei dregătorii). Și iată-l pe Stoicea: boierit de vodă. GALACTION, O. I 51. După bătălia de la Cosmin, [Ștefan] îl boieri, ș-acum e în divanul țării. DELAVRANCEA, 103. Cu cîte daruri și cinste l-a-ncărcat caimacanul pe Negoiță... I-a dăruit cu hrisov o moșie, s-o stăpînească de veci, și pe d-asupra l-a și boierit. CARAGIALE, O. III 45. Refl. Corbeo, maică, mai trăiești? Că, de cînd te-ai boierit, Maica nu te-a mai zărit! TEODORESCU, P. P. 532. 2. Refl. Fig. A trăi sau a se comporta ca un boier, adoptînd o atitudine comodă în viață, disprețuind munca, lăsîndu-se servit de alții. Ei, fir-ați ai dracului, vă boierirăți și aveți slugă și voi! PAS, L. I 97. Iaca măi! Nu cumva s-o boierit? ALECSANDRI, T. 913.

BOIERÍ, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. A ridica pe cineva la rangul de boier. 2. Refl. Fig. A trăi sau a se comporta ca un boier, disprețuind munca. – Din boier.

A SE BOIERÍ mă ~ésc intranz. fam. (despre persoane) 1) A căpăta apucături de boier. 2) A se comporta ca un boier; a o face pe boierul. [Sil. bo-ie-] /Din boier

A BOIERÍ ~ésc tranz. înv. A conferi titlul de boier; a face boier. [Sil. bo-ie-] /Din boier

boierì v. 1. a face pe cineva boier (punându-l în slujbă); 2. a da cuiva rangul de boier; 3. a se fuduli, a se lenevi.

2) boĭerésc v. tr. (d. boĭer, ca rus. boĭaritĭsĕa, a se boĭeri). Fac boĭer, daŭ pitac de boĭerie. V. refl. Fac pe boĭeru, mă fudulesc. Mă lenevesc: na, că s’a boĭerit țopîrlanu!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

boierí (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boierésc, imperf. 3 sg. boiereá; conj. prez. 3 să boiereáscă

boierí vb. (sil. bo-ie-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boierésc, imperf. 3 sg. boiereá; conj. prez. 3 sg. și pl. boiereáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BOIERÍ vb. (înv.) a căftăni.

BOIERI vb. (înv.) a căftăni. (A ~ un răzeș.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

boieri, s. m. pl. (intl.) judecători; complet de judecată.

Intrare: boierire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boierire
  • boierirea
plural
  • boieriri
  • boieririle
genitiv-dativ singular
  • boieriri
  • boieririi
plural
  • boieriri
  • boieririlor
vocativ singular
plural
Intrare: boieri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • boieri
  • boierire
  • boierit
  • boieritu‑
  • boierind
  • boierindu‑
singular plural
  • boierește
  • boieriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • boieresc
(să)
  • boieresc
  • boieream
  • boierii
  • boierisem
a II-a (tu)
  • boierești
(să)
  • boierești
  • boiereai
  • boieriși
  • boieriseși
a III-a (el, ea)
  • boierește
(să)
  • boierească
  • boierea
  • boieri
  • boierise
plural I (noi)
  • boierim
(să)
  • boierim
  • boieream
  • boierirăm
  • boieriserăm
  • boierisem
a II-a (voi)
  • boieriți
(să)
  • boieriți
  • boiereați
  • boierirăți
  • boieriserăți
  • boieriseți
a III-a (ei, ele)
  • boieresc
(să)
  • boierească
  • boiereau
  • boieri
  • boieriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

boieri

  • 1. tranzitiv învechit A conferi cuiva titlul de boier, a da cuiva o boierie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: căftăni 4 exemple
    exemple
    • Și iată-l pe Stoicea: boierit de vodă. GALACTION, O. I 51.
      surse: DLRLC
    • După bătălia de la Cosmin, [Ștefan] îl boieri, ș-acum e în divanul țării. DELAVRANCEA, 103.
      surse: DLRLC
    • Cu cîte daruri și cinste l-a-ncărcat caimacanul pe Negoiță... I-a dăruit cu hrisov o moșie, s-o stăpînească de veci, și pe d-asupra l-a și boierit. CARAGIALE, O. III 45.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Corbeo, maică, mai trăiești? Că, de cînd te-ai boierit, Maica nu te-a mai zărit! TEODORESCU, P. P. 532.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv familiar A trăi, a se comporta ca un boier, a avea pretenții de boier.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Ei, fir-ați ai dracului, vă boierirăți și aveți slugă și voi! PAS, L. I 97.
      surse: DLRLC
    • Iaca măi! Nu cumva s-o boierit? ALECSANDRI, T. 913.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • boier
    surse: DEX '09 DEX '98