opțiuni
  • info

2 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bodnar sm vz butnar

bodnar s.m. v. butnar.

BODNAR s. m. v. butnar.

BUTNAR, butnari, s. m. (Reg.) Dogar. – Din germ. Büttner.

BUTNAR, butnari, s. m. (Reg.) Dogar. – Din germ. Büttner.

bodnariu sm vz butnar

botnar sm vz butnar

butnar sm [At: (a. 1691) IORGA, S. D. I, 84 / V: bucn~, bot ~, bodn~, (înv) -neariu / Pl: ~i / E: ger Buttner] (Reg) 1 Dogar. 2 Unealtă de dulgherie nedefinită mai îndeaproape.

butneariu sm vz butnar

botnar s.m. v. butnar.

botnariu s.m. v. butnar.

butnar s.m. (reg.) Meșteșugar care face sau vinde buți și alte vase construite din doage; dogar. Costin, vătaful de butnari (IORGA). • pl. -i. și botnar, bodnar, botnariu s.m. /<germ. Büttner; cf. slav. бондарь, боднарь.

BUTNAR, butnari, s. m. (Regional) Dogar. Cramă, ți-am adus butnari să-ți dogească în butoaie. STANCU, 109.6 Am un poloboc: dacă se strică, nu-l poate nici un butnar tocmi (Oul). GOROVEI, C. 264.- Variantă: bodnar s. m.

BUTNAR, butnari, s. m. (Reg.) Dogar. – Germ. Büttner.

BUTNAR ~i m. reg. Meșter care face (sau repară) vase din doage (butoaie, căzi, putini etc.); dogar. /<germ. Büttner

butnar m. Mold. V. butar. [Nemț. BÜTTNER, printr’un intermediar săsesc].

butnár m. (rut. bódnar și bóndar, rus. bondarĭ, ung. bodnar, d. germ. büttner, care vine d. bütte, putină, bute. V. bute). Nord. Dogar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

butnar (reg.) s. m., pl. butnari

butnar (reg.) s. m., pl. butnari

butnar s. m., pl. butnari

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BUTNAR s. v. dogar.

butnar s. v. DOGAR.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

butnar (butnari), s. m. – Dogar. Germ. Büttner (DAR; Gáldi, Dict., 191); cf. mag. bodnár, rus. bondarĭ, rut. bondar, pol. bednarz. Puțin probabilă der. sugerată de Pascu, I, 55, de la *butinar, deși acesta de la un lat. *buttĭna (› putină). – Der. butnări, vb. (a face meseria de butnar); butnărie, s. f. (dogărie); butnărit, s. m. (meseria de dogar).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BODNAR subst. „butnar”. 1. – S. (Băl III); 2. Bodnărescu, poetul.

Intrare: Bodnar
Bodnar nume propriu
nume propriu (I3)
  • Bodnar
Intrare: butnar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • butnar
  • butnarul
  • butnaru‑
plural
  • butnari
  • butnarii
genitiv-dativ singular
  • butnar
  • butnarului
plural
  • butnari
  • butnarilor
vocativ singular
  • butnarule
  • butnare
plural
  • butnarilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bodnar
  • bodnarul
plural
  • bodnari
  • bodnarii
genitiv-dativ singular
  • bodnar
  • bodnarului
plural
  • bodnari
  • bodnarilor
vocativ singular
  • bodnarule
  • bodnare
plural
  • bodnarilor
butneariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
bodnariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

butnar, butnarisubstantiv masculin

  • 1. regional Dogar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: dogar
    • format_quote Cramă, ți-am adus butnari să-ți dogească în butoaie. STANCU, 109. DLRLC
    • format_quote Am un poloboc: dacă se strică, nu-l poate nici un butnar tocmi (Oul). GOROVEI, C. 264. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.