BOCȘĂ, bocșe, s. f. 1. (Reg.) Instalație rudimentară pentru distilarea uscată a lemnului în vederea obținerii mangalului; p ext. cărbunărie. 2. Grămadă de minereuri bogate în sulf, folosite pentru oxidarea minereurilor. – Din magh. boksa.

bocșă¹ sf [At: DENSUSIANU, T. H. 310 / Pl: ~șe / E: mg boksa] (Trs) 1 Grămadă de lemne care se ard pentru a se face mangal. 2 (Pex) Cărbunărie. 3 (Înv) Mineral pentru vopsit mașinile și sobele de fier.

bocșă s.f. 1 (reg.) Grămadă de lemne pregătite pentru a fi transformate prin ardere înceată în cărbuni. ♦ Ext. Cărbunărie. 2 Depozit de minereuri bogate în sulf. • pl. -e. /<magh. boksa.

bucșă s.f. (tehn.) Manșon metalic montat între două piese asamblate rigid sau între două piese în mișcare relativă, pentru a le proteja; bucea. • pl. -e. /<germ. Buchse, pol. buks.

❍BOCȘĂ sf. Trans. Băn. 1 Grămadă de lemne așezate spre a se arde și a se face cărbuni ¶ 2 Locul unde se ard lemnele pentru a le preface în cărbuni, cărbunărie [ung. boksa].

❍BUCȘĂ (pl. -șe) sf. Mold. Trans. = BUCEA: roțile se ’nglodau pînă ’n ~ (VLAH.).

BOCȘĂ, bocșe, s. f. 1. (Reg.) Grămadă de lemne pregătite pentru a fi transformate prin ardere înceată în cărbuni; p. ext. cărbunărie. 2. Grămadă de minereuri bogate în sulf, folosite pentru oxidarea minereurilor. – Din magh. boksa.

BOCȘĂ, bocșe, s. f. (Transilv.) Grămadă de lemne în formă de piramidă, pregătite pentru a fi transformate, prin ardere înceată, în cărbuni. ♦ Locul unde se ard lemnele pentru a fi prefăcute în cărbuni; cărbunărie. – Variantă: bucșă (CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 107, 7/5) s. f.

BUCȘĂ², bucșe, s. f. Bucea (1). Aici nu se îmbucase bine o bucșă, dincoace nu fusese rotunjită o hulubă. PAS, L. I 73. Constantin a lui Ghinea își ungea bucșele căruții în ocol. POPA, V. 257.

BUCȘĂ¹ s. f. V. bocșă.²

BOCȘĂ, bocșe, s. f. 1. (Reg.) Grămadă de lemne pregătite pentru a fi transformate prin ardere înceată în cărbuni; p. ext. cărbunărie. 2. Grămadă de minereuri bogate în sulf, folosite pentru oxidarea minereurilor în vederea unei desulfurări parțiale. – Magh. boksa.

BUCȘĂ, bucșe, s. f. Bucea (1). – Din bucea (influențat de ucr. buksa).

BUCȘĂ ~e f. 1) Manșon metalic montat între două piese asamblate; bucea. 2) Scobitură făcută într-o piesă (de lemn sau de metal), în care intră capul piesei cu care se îmbină; bucea. [G.-D. bucșei] /<ucr. bukša

Bocșa (Bogsan) f. și n. orășel industrial și comună rurală în Banat: 3000 loc.

bucșă f. Mold. bucea de roată. [Rut. BUKȘ (din germ. Büchse)].

bócșă f., pl. e (ung. boksa, bogsa, grămadă de lemne de făcut mangal). Vest. Grafit, mineral de văpsit mașinile și sobele de fer.

búcșă f., pl. e (rut. búkša, pol. buksa, d. germ. buchse, cutie. V. busolă, pușcă). Est. ș.a. Bucea, tub de fer care căptușește pin năuntru butucu roateĭ ca să nu se roadă.

bocșă (reg.) s. f., g.-d. art. bocșei; pl. bocșe

bucșă s. f., art. bucșa, g.-d. art. bucșei; pl. bucșe

bocșă (reg.) s. f., g.-d. art. bocșei; pl. bocșe

bucșă s. f., art. bucșa, g.-d. art. bucșei; pl. bucșe

bocșă s. f., g.-d. art. bocșei; pl. bocșe

bucșă s. f., g.-d. art. bucșei; pl. bucșe

bucșă, pl. bucșe

BOCȘA 1. Oraș în jud. Caraș-Severin, la poalele M-ților Dognecea, pe Bîrzava; 22.520 loc. (1991). Constr. metalice grele (poduri rulante, macarale turn și portuare), de utilaj metalurgic, minier și agricol și de piese auto. Morărit, panificație, subproduse de abator; cherestea. S-a format ca oraș în 1960 prin unirea localit. Bocșa Română și Bocșa Vasiovei (sau Montana). Prima mențiune documentară a com. Bocșa Română datează din 1349, iar a doua din 1534 cînd apare sub forma castrum Bokcha. Ruinele cetății Cuiești (sec. 14, distrusă în 1658). 2. Com. în jud. Sălaj; 3.721 loc. (1991). Casa memorială „Simion Bărnuțiu”.

BOCȘĂ cf. subst. bucșă „buccea” (DLR). 1. Bocș/ă, -a, munt. (Cat; 17 B I 198); ard., 1758 (Paș); s., olt. 2. Bocșe, moș (17 A IV 140); Bocșea t, sau < Boc(a) + -șa. 3. Cf. + -sa: Bocsești s.

BOCȘĂ s. v. cărbunărie.

BUCȘĂ s. (TEHN.) bucea, (reg.) prisnel (~ la osia carului.)

bocșă s. v. CĂRBUNĂRIE.

BUCȘĂ s. (TEHN.) bucea, (reg.) prisnel. (~ la osia carului.)

bocșă, bocșe, s.f. (reg.) Grămadă în formă de căciulă alcătuită din lemne de foioase, acoperită cu rumeguș și pământ, care se aprindea (la foc mocnit) pentru obținerea cărbunelui de lemn (mangal). ■ (onom.) Bocșa(n), nume de familie în jud. Maram. – Din magh. boksa „grămadă de lemne de făcut mangal” (DEX, MDA).

bocșă, bocșe, s.f. – (reg.) Grămadă în formă de căciulă alcătuită din lemne de foioase, acoperită cu rumeguș și pământ, care se aprindea (la foc mocnit) pentru obținerea cărbunelui de lemn (mangal) (v. Dăncuș, 1986: 67). ♦ (onom.) Bocșa, Bocșan, nume de familie (26 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din magh. boksa „grămadă de lemne de făcut mangal” (Scriban, DLRM, DEX, MDA).

bocșă, -e, s.f. – Grămadă în formă de căciulă alcătuită din lemne de foioase, acoperită cu rumeguș și pământ, care se aprindea (la foc mocnit) pentru obținerea cărbunelui de lemn (mangal) (v. Dăncuș 1986: 67). – Din magh. boksa (DEX).