bocșă² sf vz bucșă

bocșă s.f. 1 (reg.) Grămadă de lemne pregătite pentru a fi transformate prin ardere înceată în cărbuni. ♦ Ext. Cărbunărie. 2 Depozit de minereuri bogate în sulf. • pl. -e. /<magh. boksa.

bocșă, bocșe, s.f. (reg.) Grămadă în formă de căciulă alcătuită din lemne de foioase, acoperită cu rumeguș și pământ, care se aprindea (la foc mocnit) pentru obținerea cărbunelui de lemn (mangal). ■ (onom.) Bocșa(n), nume de familie în jud. Maram. – Din magh. boksa „grămadă de lemne de făcut mangal” (DEX, MDA).

BOCȘĂ cf. subst. bucșă „buccea” (DLR). 1. Bocș/ă, -a, munt. (Cat; 17 B I 198); ard., 1758 (Paș); s., olt. 2. Bocșe, moș (17 A IV 140); Bocșea t, sau < Boc(a) + -șa. 3. Cf. + -sa: Bocsești s.