23 de definiții pentru boccea buccea bogcea bohcea bohgea botcea bușcea (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

boccea sf [At: (a. 1597) ap. ȘIO / V: bogcea, buc~, bohcea, bohgea, botcea, bușcea / Pl: ~ele / E: tc bohça] 1 (Îrg) Șal mare pe care îl purtau femeile pe spate. 2 (Îrg) Basma mare de lână, înflorată. 3-4 (Îrg) Bucată de pânză (sau de alt material). 5 Pânză în care se înfășoară ceva spre a fi transportat. 6 Pachet cu diverse obiecte (casnice mărunte) puse într-o pânză, ale cărei capete se leagă cruciș Si: boccealâc (1). 7 (Îrg) Pachet cu mai multe păpuși de tutun.

BOCCEÁ, boccele, s. f. 1. Pachet cu diverse obiecte casnice mărunte puse într-o pânză, ale cărei capete se leagă cruciș; boccealâc. 2. (Înv. și reg.) Șal mare pe care îl purtau femeile pe spate. – Din tc. bohça.

BOCCEÁ, boccele, s. f. 1. Pachet cu diverse obiecte casnice mărunte puse într-o pânză, ale cărei capete se leagă cruciș; boccealâc. 2. (Înv. și reg.) Șal mare pe care îl purtau femeile pe spate. – Din tc. bohça.

BOCCEÁ, boccele, s. f. 1. Pachet conținînd diverse obiecte așezate într-o bucată de pînză, într-o față de masă etc. ale cărei capete se înnoadă cruciș. Se tîrau pe drumurile lungi femeile cu pruncii în brațe, bărbații cu boccelele în spate. PAS, L. 1 154. Cum scăpară de zmeu, băiatul și fata luară din casă toate scumpeturile cele mai alese și făcură din ele o boccea mare. POPESCU, B. II 98. Atunci ai fi văzut pe toți... rădicînd avuțiile domnești în lăzi și în boccele ca să le încarce. ODOBESCU, S. I 94. 2. (Învechit) Pachet mare de tutun, conținînd mai multe pachete mici. Tutunul în boccele vine din Turcia. IONESCU, M. 740. – Variantă: bucceá (DUNĂREANU, CH. 108) s. f.

BOCCEÁ, boccele, s. f. 1. Legătură care conține diverse obiecte așezate într-o pânză ale cărei capete se înnoadă cruciș. 2. (Înv.) Șal mare pe care îl purtau femeile pe spate. – Tc. bohça.

BOCCEÁ ~éle f. Legătură făcută dintr-o bucată de pânză în care se duc diferite obiecte. [Art. bocceaua; G.-D. boccelei; Sil. boc-cea] /<turc. bohça

bocceà f. 1. șal pătrat ce pun femeile pe spate; 2. basma mare de lână pătrată ce unele țărance poartă în locul maramei; 3. bucată de materie de pus diferite lucruri: ridicând avuțiile domnești în lăzi și în boccele OD.; 4. legătură de înfășurat marfa ce se poartă în spinare: într’o boccea de marfă AL.; 5. pachet de tutun (coprinzând mai multe păpuși). [Turc. BOGČA].

bocceá și bucceá f., pl. e (t. boghča, d. pers. bog, pînză de învălit și de purtat ceva). Pînză de învălit și de purtat ceva, cum ar fi o basma mare în care aducĭ mere. Tulpan colorat maĭ fin de îmbrobodit (Munt est.). Legătură de maĭ multe păpușĭ de tutun. V. bojinchiță.

boccie sf [At: H VII, 156 / Pl: ~cii / E: nct] (Reg) Boccea (1).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bocceá s. f., art. bocceáua, g.-d. art. boccélei; pl. boccéle, art. boccélele

bocceá s. f., art. bocceáua, g.-d. art. boccélei; pl. boccéle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BOCCEÁ s. v. legătură.

arată toate definițiile

Intrare: boccea
substantiv feminin (F154)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boccea
  • bocceaua
plural
  • boccele
  • boccelele
genitiv-dativ singular
  • boccele
  • boccelei
plural
  • boccele
  • boccelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F154)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buccea
  • bucceaua
plural
  • buccele
  • buccelele
genitiv-dativ singular
  • buccele
  • buccelei
plural
  • buccele
  • buccelelor
vocativ singular
plural
bogcea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
bohcea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
bohgea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
botcea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
bușcea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

boccea buccea bogcea bohcea bohgea botcea bușcea

  • 1. Pachet cu diverse obiecte casnice mărunte puse într-o pânză, ale cărei capete se leagă cruciș.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: boccealâc legătură diminutive: bocceluță 3 exemple
    exemple
    • Se tîrau pe drumurile lungi femeile cu pruncii în brațe, bărbații cu boccelele în spate. PAS, L. 1 154.
      surse: DLRLC
    • Cum scăpară de zmeu, băiatul și fata luară din casă toate scumpeturile cele mai alese și făcură din ele o boccea mare. POPESCU, B. II 98.
      surse: DLRLC
    • Atunci ai fi văzut pe toți... rădicînd avuțiile domnești în lăzi și în boccele ca să le încarce. ODOBESCU, S. I 94.
      surse: DLRLC
  • 2. învechit Pachet mare de tutun, conținând mai multe pachete mici.
    surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • Tutunul în boccele vine din Turcia. IONESCU, M. 740.
      surse: DLRLC
  • 3. învechit regional Șal mare pe care îl purtau femeile pe spate.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: