BOCCEA, boccele, s. f. 1. Pachet conținînd diverse obiecte așezate într-o bucată de pînză, într-o față de masă etc. ale cărei capete se înnoadă cruciș. Se tîrau pe drumurile lungi femeile cu pruncii în brațe, bărbații cu boccelele în spate. PAS, L. 1 154. Cum scăpară de zmeu, băiatul și fata luară din casă toate scumpeturile cele mai alese și făcură din ele o boccea mare. POPESCU, B. II 98. Atunci ai fi văzut pe toți... rădicînd avuțiile domnești în lăzi și în boccele ca să le încarce. ODOBESCU, S. I 94. 2. (Învechit) Pachet mare de tutun, conținînd mai multe pachete mici. Tutunul în boccele vine din Turcia. IONESCU, M. 740. – Variantă: buccea (DUNĂREANU, CH. 108) s. f.