2 intrări
4 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bobríc sm [At: JAHRESBER. III, 314 / V: bub~, ~ret / Pl: ~ici / E: srb bubreg] (Ban; sbm) Rinichi.
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
BOBRÍC s. v. rinichi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bobric s. v. RINICHI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
BOBRIC subst. cf. srb.-cr. bubreg „rinichi” (DLR). 1. Bobric (Sd XVI); – boier, 1600 (Hurm XV1 774). 2. Prin lepădarea părții finale, tratate ca sufix: Bobru (ib.). 3. Prob. Bobor (Buc); -a, act.; Buburoi, Gh., mold. act.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: bobric
bobric substantiv masculin
| substantiv masculin (M13) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Intrare: Bobric
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)