O definiție pentru Bobric

Enciclopedice

BOBRIC subst. cf. srb.-cr. bubreg „rinichi” (DLR). 1. Bobric (Sd XVI); – boier, 1600 (Hurm XV1 774). 2. Prin lepădarea părții finale, tratate ca sufix: Bobru (ib.). 3. Prob. Bobor (Buc); -a, act.; Buburoi, Gh., mold. act.

Intrare: Bobric
Bobric nume propriu
nume propriu (I3)
  • Bobric

Exemple de pronunție a termenului „Bobric

Visit YouGlish.com