opțiuni
  • info
5 definiții pentru bobric

Explicative DEX

bobric sm [At: JAHRESBER. III, 314 / V: bub~[1], ~reț / Pl: ~ici / E: srb bubreg] (Ban; sbm) Rinichi.

  1. Variantă care nu figurează ca intrare principală. — gall

BOBRIC, BOBRIȚ sm. Băn. 🫀 Rinichiu [srb. bubreg].

bobreț sm vz bobric

Sinonime

BOBRIC s. v. rinichi.

bobric s. v. RINICHI.

Intrare: bobric
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bobric
  • bobricul
  • bobricu‑
plural
  • bobrici
  • bobricii
genitiv-dativ singular
  • bobric
  • bobricului
plural
  • bobrici
  • bobricilor
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bobreț
  • bobrețul
plural
  • bobreți
  • bobreții
genitiv-dativ singular
  • bobreț
  • bobrețului
plural
  • bobreți
  • bobreților
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bobric, bobricisubstantiv masculin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.