opțiuni
  • info
3 intrări
17 definiții

Explicative DEX

BOANCĂ, boance, s. f. (Reg.) 1. Copac gros și găunos. 2. Desiș de brad înalt. 3. (Bot.) Crăiță. – Et. nec.

boancă1 sf [At: REV. CRIT. III, 89 / V: (5) bon- (Pl: bonce)[1] / Pl: ~nce / E: nct] (Reg) 1 Copac gros și găunos. 2 Buturugă. 3 Fag înalt, tăiat. 4 Desiș de brad înalt. 5 Ramură. 6 (Bot; lpl) Crăițe (Tagetes erecta).

  1. Varianta are definiție proprie. — gall

boancă2 sf [At: PAMFILE, C. Ț. 343 / Pl: ~nce / E: nct] 1 Fată urâtă. 2 (Înv; nrc) Epitet injurios dat țigăncilor.

bonc1, boancă a [At: DAMÉ, T. 68 / Pl: ~nci, boance / E: nct] (D. oi) Fără dinți.

boancă s.f. (reg.) 1 Copac gros și găunos. ♦ Buturugă, ciot. 2 Desiș de brad înalt. ♦ Ramură. 3 (bot.) Crăițe (Tagetes erecta). • pl. -ce. /etimol. nec.

bonc1, -oancă adj. (reg, despre oi) Care este fără dinți. • pl. bonci, -ce. /etimol. nec.

BOANCĂ (pl. -ce) sf. 1 Trans. Oaș. Trunchiu scorburos, buturugă 2 🐑 BĂBANĂ 3 fig. Epitet al Țiganilor, baragladină (CIAUȘ.) 4 pl. Mold. 🌿 = VÎZDOAGE.

BOANCĂ, boance, s. f. 1. Copac (gros și) scorburos. ♦ Ramură. 2. (Bot.) Crăiță.

boancă f. 1. copac găunos, buturugă; 2. fig. oaie bătrână, știrbă. [Cf. boc și bonca!].

Ortografice DOOM

boancă (reg.) s. f., g.-d. art. boancei; pl. boance

bonc2 (pop.) adj. m., pl. bonci; f. boancă, pl. boance

boancă s. f., g.-d. art. boancei; pl. boance

bonc1 (pop.) adj. m., pl. bonci; boancă, pl. boance

Sinonime

BOANCE s. pl. v. crăiță, vâzdoagă.

boance s. pl. v. CRĂIȚĂ. VÎZDOAGĂ.

BOANCĂ s. v. babană, buștean, butuc, buturugă, ciot.

boancă s. v. BABANĂ. BUȘTEAN. BUTUC. BUTURUGĂ. CIOT.

Intrare: boancă (bot.)
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boancă
  • boanca
plural
  • boance
  • boancele
genitiv-dativ singular
  • boance
  • boancei
plural
  • boance
  • boancelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: boancă (ființă)
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boancă
  • boanca
plural
  • boance
  • boancele
genitiv-dativ singular
  • boance
  • boancei
plural
  • boance
  • boancelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: bonc
bonc2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A63)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bonc
  • boncul
  • boncu‑
  • boancă
  • boanca
plural
  • bonci
  • boncii
  • boance
  • boancele
genitiv-dativ singular
  • bonc
  • boncului
  • boance
  • boancei
plural
  • bonci
  • boncilor
  • boance
  • boancelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

boancă, boancesubstantiv feminin

regional
  • 1. Copac gros și găunos. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DLRM
    • 1.1. Ramură. MDA2 DEXI DLRM
      sinonime: ramură
  • 2. Buturugă, ciot. MDA2 DEXI CADE
    sinonime: buturugă ciot
  • 3. Fag înalt, tăiat. MDA2
  • 4. Desiș de brad înalt. DEX '09 MDA2 DEXI
  • 5. botanică Crăiță, vâzdoagă. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DLRM
    sinonime: crăiță vâzdoagă
etimologie:

boancă, boancesubstantiv feminin

etimologie:

bonc, boancăadjectiv

  • 1. regional (Despre oi) Care este fără dinți. MDA2 DEXI
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.