opțiuni
  • info

12 definiții pentru boancă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BOANCĂ, boance, s. f. (Reg.) 1. Copac gros și găunos. 2. Desiș de brad înalt. 3. (Bot.) Crăiță. – Et. nec.

boancă1 sf [At: REV. CRIT. III, 89 / V: (5) bon- (Pl: bonce) / Pl: ~nce / E: nct] (Reg) 1 Copac gros și găunos. 2 Buturugă. 3 Fag înalt, tăiat. 4 Desiș de brad înalt. 5 Ramură. 6 (Bot; lpl) Crăițe (Tagetes erecta).

boancă2 sf [At: PAMFILE, C. Ț. 343 / Pl: ~nce / E: nct] 1 Fată urâtă. 2 (Înv; nrc) Epitet injurios dat țigăncilor.

boancă s.f. (reg.) 1 Copac gros și găunos. ♦ Buturugă, ciot. 2 Desiș de brad înalt. ♦ Ramură. 3 (bot.) Crăițe (Tagetes erecta). • pl. -ce. /etimol. nec.

BOANCĂ, boance, s. f. 1. Copac (gros și) scorburos. ♦ Ramură. 2. (Bot.) Crăiță.

boancă f. 1. copac găunos, buturugă; 2. fig. oaie bătrână, știrbă. [Cf. boc și bonca!].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

boancă (reg.) s. f., g.-d. art. boancei; pl. boance

boancă s. f., g.-d. art. boancei; pl. boance

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BOANCĂ s. v. babană, buștean, butuc, buturugă, ciot.

boancă s. v. BABANĂ. BUȘTEAN. BUTUC. BUTURUGĂ. CIOT.

BOANCE s. pl. v. crăiță, vâzdoagă.

boance s. pl. v. CRĂIȚĂ. VÎZDOAGĂ.

Intrare: boancă
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boancă
  • boanca
plural
  • boance
  • boancele
genitiv-dativ singular
  • boance
  • boancei
plural
  • boance
  • boancelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

boancă, boancesubstantiv feminin

regional
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.