opțiuni
  • info

13 definiții pentru boancă

din care

Explicative DEX

BOANCĂ, boance, s. f. (Reg.) 1. Copac gros și găunos. 2. Desiș de brad înalt. 3. (Bot.) Crăiță. – Et. nec.

boancă1 sf [At: REV. CRIT. III, 89 / V: (5) bon- (Pl: bonce) / Pl: ~nce / E: nct] (Reg) 1 Copac gros și găunos. 2 Buturugă. 3 Fag înalt, tăiat. 4 Desiș de brad înalt. 5 Ramură. 6 (Bot; lpl) Crăițe (Tagetes erecta).

boancă2 sf [At: PAMFILE, C. Ț. 343 / Pl: ~nce / E: nct] 1 Fată urâtă. 2 (Înv; nrc) Epitet injurios dat țigăncilor.

boancă s.f. (reg.) 1 Copac gros și găunos. ♦ Buturugă, ciot. 2 Desiș de brad înalt. ♦ Ramură. 3 (bot.) Crăițe (Tagetes erecta). • pl. -ce. /etimol. nec.

BOANCĂ (pl. -ce) sf. 1 Trans. Oaș. Trunchiu scorburos, buturugă 2 🐑 BĂBANĂ 3 fig. Epitet al Țiganilor, baragladină (CIAUȘ.) 4 pl. Mold. 🌿 = VÎZDOAGE.

BOANCĂ, boance, s. f. 1. Copac (gros și) scorburos. ♦ Ramură. 2. (Bot.) Crăiță.

boancă f. 1. copac găunos, buturugă; 2. fig. oaie bătrână, știrbă. [Cf. boc și bonca!].

Ortografice DOOM

boancă (reg.) s. f., g.-d. art. boancei; pl. boance

boancă s. f., g.-d. art. boancei; pl. boance

Sinonime

BOANCĂ s. v. babană, buștean, butuc, buturugă, ciot.

boancă s. v. BABANĂ. BUȘTEAN. BUTUC. BUTURUGĂ. CIOT.

BOANCE s. pl. v. crăiță, vâzdoagă.

boance s. pl. v. CRĂIȚĂ. VÎZDOAGĂ.

Intrare: boancă
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boancă
  • boanca
plural
  • boance
  • boancele
genitiv-dativ singular
  • boance
  • boancei
plural
  • boance
  • boancelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

boancă, boancesubstantiv feminin

regional
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „boancă” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1