2 definiții pentru bonc (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bonc1, boancă a [At: DAMÉ, T. 68 / Pl: ~nci, boance / E: nct] (D. oi) Fără dinți.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bonc1 (pop.) adj. m., pl. bonci; boáncă, pl. boánce

Intrare: bonc (adj.)
bonc2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A63)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bonc
  • boncul
  • boncu‑
  • boancă
  • boanca
plural
  • bonci
  • boncii
  • boance
  • boancele
genitiv-dativ singular
  • bonc
  • boncului
  • boance
  • boancei
plural
  • bonci
  • boncilor
  • boance
  • boancelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)