4 definiții pentru bonc (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bonc1, boancă a [At: DAMÉ, T. 68 / Pl: ~nci, boance / E: nct] (D. oi) Fără dinți.
bonc1, -oancă adj. (reg, despre oi) Care este fără dinți. • pl. bonci, -ce. /etimol. nec.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bonc2 (pop.) adj. m., pl. bonci; f. boancă, pl. boance
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
bonc1 (pop.) adj. m., pl. bonci; boancă, pl. boance
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de Laura-ana
- acțiuni
Intrare: bonc (adj.)
bonc2 (adj.) adjectiv
| adjectiv (A63) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)