vâzdoagă sf [At: CIHAC, II, 451 / V: (reg) văzdoacă, văz~, văzdoancă, ~acă, ~ancă, viz~ (Pl și: vizdogi), vizdoavă, sviz~, svâz~, (îvr) ~dro~ / S și: vâsd~ / Pl: ~age, (înv) ~ogi / E: ns cf rs гвозлика] 1 Plantă erbacee din familia compozitelor, cu tulpina puternică și ramificată, cu frunze alterne sau opuse, penat-sectate și cu frunze galbene-aurii, cu nuanțe brune-roșiatice, cu miros pătrunzător Si: crăiță, (reg) boance, budiană, moșnegel, țigăncușe (Tagetes patula). 2 Plantă erbacee din familia compozitelor, cu tulpina înaltă, puternică și puțin ramificată, cu frunze alterne sau opuse, penat-sectate și cu flori galbene sau galbene-portocalii, cu miros pătrunzător Si: crăiță, (reg) boance, ocheșele, țigăncușe (Tagetes erecta). 3 (Bot; reg) Cârciumăreasă (Zinnia elegans). 4 (Bot; Trs; înv) Filimică (Calendula officinalis). 5 (Bot; îvr; îf văzdoacă) Vetrice (Chrysanthemum vulgare). 6 (Bot; reg; șîc vâzdoance-umplute, vâzdoage-de-Rusale) Garoafă (Dianthus caryophyllus). 7 (Bot; Trs; șîc vâzdoance-de-câmp) Garofiță (Dianthus carthusianorum). 8 (Bot; reg; șîc vâzdoance-goale) Garofiță (Dianthus chinensis). 9 (Bot; Trs; Buc; șîc vâzdoance-ungurești) Garoafă (Dianthus barbatus). 10 (Bot; reg) Micșunea (Cheiranthus cheiri). 11 (Bot; Trs; îc) Vâzdoancă-de-câmp Garoafă (Dianthus compactus).

VÂZDOAGĂ ~ge f. Plantă erbacee decorativă, cu tulpina erectă, cu frunze dințate pe margine și cu flori galbene-portocalii, având un miros pătrunzător; țigăncușă; crăiță. /<rus. gvozdika

craiță sf vz cratiță

văzdoacă sf vz vâzdoagă

văzdoagă sf vz vâzdoagă

văzdoancă sf vz vâzdoagă

vâzdoacă sf vz vâzdoagă

vâzdoancă sf vz vâzdoagă

vâzdroagă sf vz vâzdoagă

vizdoagă sf vz vâzdoagă

vizdoavă sf vz vâzdoagă

vîzdoacă s.f. v. vîzdoagă.

vîzdoagă s.f. (bot.; pop.) Numele a două plante erbacee, din familia compozitelor, cu tulpina puternică și ramificată, cu frunzele alterne sau opuse, penat-sectate, cu florile galbene, dispuse în capitule mari sau cu florile galbene-aurii, cu nuanțe brune-roșietice, dispuse în capitule mici, cu miros pătrunzător (Tagetes erecta și Tagetes patula). Cotii pe o hudiță printre grădini pline de vîzdoage, gheorghine și ochiul-boului (SADOV.). • pl. -ge. și vîzdoacă s.f. /cf. rus. гводика, ucr. гвоздик.

VÎZDOAGĂ, vîzdoage, s. f. Plantă erbacee decorativă din familia compozeelor (originară din Mexic), cu tulpina dreaptă și ramificată, cu frunzele dințate pe margine, cu flori galbene dispuse în capitule mari (Tagetes erecta). La urechi și în cosițe au și ele buchețele de vîzdoage pestrițe. REBREANU, I. 13. Duc tot soiul de frunze și flori de vîzdoage, boz, micșunele. PAMFILE, S. T. 53.

văzdoagă f. 1. Mold. Tr. garoafă; 2. pl. plantă odorantă cu tulpina ridicată și robustă, florile galbene, cultivată ca ornament (Tagetes erecta). [Cf. băzdoagă].

crăiță f., pl. e (d. craĭ). Munt. Mold. sud. O plantă ornamentală cu florĭ învoalte portocaliĭ (tagetes) din familia compuselor. Se numește și creiță (Munt.), crăișor, vîzdoagă, ocheșea și boftă.

vîzdoágă (oa dift.) f., pl. e (rus. gvozdika și -ýka, boboc de garofă [de unde s’a făcut *vozdică, *vîzdoacă, vîzdoagă], dim. d. gvozdĭ, cuĭ. V. găvozdesc. Cp. cu cuișoare). Est. Crăiță.

vâzdoagă (reg.) s. f., g.-d. art. vâzdoagei; pl. vâzdoage

vâzdoagă (reg.) s. f., g.-d. art. vâzdoagei; pl. vâzdoage

vâzdoagă s. f., g.-d. art. vâzdoagei; pl. vâzdoage

vâzdoagă.

VÂZDOAGĂ s. v. crăiță.

VÂZDOAGĂ s. v. garoafă.

vizdoagă s. v. GAROAFĂ.

VÎZDOAGĂ s. (BOT.; Tagetes erecta și patula) crăiță, (reg.) boance (pl.), bofte (pl.), budiană, ocheșele (pl.), sascuță, schilculițe (pl.), țigăncușe (pl.).

vîzdoagă (-ge), s. f. – 1. Ghioagă, măciucă. – 2. Crăiță (Tagetes erecta, T. patula). – Var. vîzdoacă. Sl. gvozdĭ „cui”, cf. rus. gvozdika „cuișoare” și garoafă (Cihac, II, 451; Tiktin). – Der. buzdugea (var. buzdugean, buzdughină), adj. (plin, burdușit).

vâzdoagă, vâzdoage, s.f. (reg.) 1. floarea numită și crăiță. 2. garoafă.

vâzdoagă, s.f. – v. văzdoagă („plantă erbacee”).

văzdoagă, (vâzdoagă), s.f. – (reg.; bot.) Plantă erbacee cu tulpina dreaptă și ramificată, cu flori galbene (Tagetes erecta): „Fă-mă mândră, frumușea / Ca spicuțu grâului, / Ca văzdoaga câmpului” (Antologie, 1980: 250). – Cf. bâzdoagă „băț, bâtă” < buzdugan (Șăineanu).

văzdoagă, (vâzdoagă), s.f. – (bot.) Plantă erbacee cu tulpina dreaptă și ramificată, cu flori galbene (Tagetes erecta): „Fă-mă mândră, frumușea / Ca spicuțu grâului, / Ca văzdoaga câmpului” (Antologie 1980: 250). – Din sl. gvozdi „cui”, sf. ucr. hvozdyk.

TAGETES L., CRĂIȚE, OCHIȘELE, VÎZDOAGE, fam. Compositae. Gen originar din ținuturile calde ale Americii, cca 32 specii, erbacee, anuale, ramificate, cu miros destul de puternic, tulpină erectă, robustă. Frunze opuse sau alterne, penate, foarte rar întregi, fără stipele. Flori galbene, portocalii, brune- închis sau cu pete roșii-maro, dispuse în capitule mari, solitare și lung-pedunculate, reunite în corimbe, foliolele involucrului așezate pe un rînd, concrescute între ele pînă spre vîrf, florile marginale ligulate, femele, fertile, cele centrale tubuloase, hermafrodite. Papul format din scvame scurte.