3 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

boáncă1 sf [At: REV. CRIT. III, 89 / V: (5) bon- (Pl: bonce) / Pl: ~nce / E: nct] (Reg) 1 Copac gros și găunos. 2 Buturugă. 3 Fag înalt, tăiat. 4 Desiș de brad înalt. 5 Ramură. 6 (Bot; lpl) Crăițe (Tagetes erecta).

boáncă2 sf [At: PAMFILE, C. Ț. 343 / Pl: ~nce / E: nct] 1 Fată urâtă. 2 (Înv; nrc) Epitet injurios dat țigăncilor.

BOÁNCĂ, boance, s. f. (Reg.) 1. Copac gros și găunos. 2. Desiș de brad înalt. 3. (Bot.) Crăiță. – Et. nec.

BOÁNCĂ, boance, s. f. 1. Copac (gros și) scorburos. ♦ Ramură. 2. (Bot.) Crăiță.

boancă f. 1. copac găunos, buturugă; 2. fig. oaie bătrână, știrbă. [Cf. boc și bonca!].

bonc1, boancă a [At: DAMÉ, T. 68 / Pl: ~nci, boance / E: nct] (D. oi) Fără dinți.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

boáncă s. f., g.-d. art. boáncei; pl. boánce

bonc1 (pop.) adj. m., pl. bonci; boáncă, pl. boánce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BOÁNCĂ s. v. babană, buștean, butuc, buturugă, ciot.

boancă s. v. BABANĂ. BUȘTEAN. BUTUC. BUTURUGĂ. CIOT.

BOÁNCE s. pl. v. crăiță, vâzdoagă.

boance s. pl. v. CRĂIȚĂ. VÎZDOAGĂ.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BOANCĂ subst. (trunchiu scorburos). 1. – P., act. 2. Boancăș (CL; Moț); Boncăș (CL).

Intrare: boancă
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boancă
  • boanca
plural
  • boance
  • boancele
genitiv-dativ singular
  • boance
  • boancei
plural
  • boance
  • boancelor
vocativ singular
plural
Intrare: Boancă
Boancă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Boancă
Intrare: bonc (adj.)
bonc2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A63)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bonc
  • boncul
  • boncu‑
  • boancă
  • boanca
plural
  • bonci
  • boncii
  • boance
  • boancele
genitiv-dativ singular
  • bonc
  • boncului
  • boance
  • boancei
plural
  • bonci
  • boncilor
  • boance
  • boancelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

boancă regional

etimologie: