2 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

boțit, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~iți, ~e / E: boți] 1 Mototolit. 2 Zbârcit (la față).

BOȚÍT, -Ă, boțiți, -te, adj. 1. Mototolit. 2. Zbârcit, încrețit (la față). – V. boți.

BOȚÍT, -Ă, boțiți, -te, adj. 1. Mototolit. 2. Zbârcit, încrețit (la față). – V. boți.

BOȚÍT, -Ă, boțiți, -te, adj. (Mold.) 1. (Despre stofe sau haine) Mototolit. 2. (Despre fața omului) Zbîrcit, încrețit. De cînd îl țin minte oamenii, așa îl știu, cu pielea boțită și arsă și cu pălăria ca clopotul pe capul plecat. SADOVEANU, O. III 561. Fața mică, boțită și scrijelată toată în zbîrcituri adînci. VLAHUȚĂ, N. 124.

BOȚÍT, -Ă, boțiți, -te, adj. 1. Mototolit. 2. Zbârcit, încrețit. – V. boți.

boțit a. făcut boț: mototolit, ghemuit.

boțí [At: NECULCE, ap. LET. II, 210/8 / Pzi: ~țesc / E: bot] 1-2 vtr (Mol) A (se) face boț. 3-4 vtr A (se) mototoli în mână Si: a (se) cocoloși, a (se) ghemui, a (se) glomozi, a (se) ponosi. 5 vt Aprinde la strâmtoare pe cineva Si: a înghesui. 6-7 vtr A (se) îngrămădi. 8-9 vtr A (se) aduna.

BOȚÍ, boțesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) mototoli. 2. Fig. A (se) zbârci, a (se) încreți (la față). – Din boț1.

BOȚÍ, boțesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) mototoli. 2. Fig. A (se) zbârci, a (se) încreți (la față). – Din boț1.

BOȚÍ, boțesc, vb. IV. Tranz. (Mold.) 1. (Cu privire la un lucru) A face boț, a mototoli. V. ghemui. Ea boți scrisoarea cu mîna. EMINESCU, N. 76. Domnilor, îmi boțiți hainele! ALECSANDRI, T. 760. ◊ Refl. Mi s-a boțit pălăria. 2. (Cu privire la fața omului) A zbîrci, a încreți. Vîrsta i-a boțit fața. ◊ Refl. Obrazul spîn și uscat se boți cu mărunte crețuri, în rîsul din totdeauna blajin. PETRESCU, R. DR. 13.

BOȚÍ, boțesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) mototoli. 2. A (se) zbârci, a (se) încreți. Obrazul spân și uscat se boți cu mărunte crețuri (C. PETRESCU). – Din boț1.

A SE BOȚÍ mă ~ésc intranz. A-și pierde netezimea; a se mototoli; a se șifona. /Din boț

A BOȚÍ ~ésc tranz. A face să se boțească; a mototoli; a șifona. /Din boț

BOȚI vb. (Mold.) 1. A prinde la strîmtoare, a înghesui pe cineva. Boțind pre varvari în balta ce era acolo, ca la 14 mii… au pierit. CANTEMIR, HR. L-au boțit la un gard și l-au prins viu. NECULCE; cf. CANTEMIR, IST. 2. A (se) îngrămădi, a (se) aduna, a (se) strînge. [Tina Nilului] în patruzeci de zile crescînd se boțește. CANTEMIR, IST.; cf. NECULCE. ◊ Fig. Și s-au boțit toate aceste [pîre]… asupra lui Constantin-Vodă la Poartă. NECULCE. Etimologie: boț + suf. -i. Vezi și boț, boțos. Cf. decăsi, îngloti (2). verb

boțì v. a strânge ca un ghem, a mototoli (mai ales de haine). [V. boț].

boțésc v. tr. (d. boț). Est. Fac boț, mototolesc (o hîrtie, o haĭnă). Iron. Zbîrcesc: bătrîneța l-a boțit. Vechĭ. Strîmtorez, prin la strîmtoare (un dușman). Grămădesc, adun, încheg, strîng la un loc. – Și îmboțesc (Șincaĭ). V. cĭoșmolesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

boțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boțésc, imperf. 3 sg. boțeá; conj. prez. 3 să boțeáscă

boțí vb., ind. prez. 1 sg. și pl. boțésc, imperf. 3 sg. boțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. boțeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BOȚÍT adj. v. creț, cutat, încrețit, ridat, zbârcit.

BOȚÍT adj. v. șifonat.

BOȚIT adj. mototolit, necălcat, șifonat. (Haine ~.)

boțit adj. v. CREȚ. CUTAT. ÎNCREȚIT. RIDAT. ZBÎRCIT.

arată toate definițiile

Intrare: boțit
boțit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boțit
  • boțitul
  • boțitu‑
  • boți
  • boțita
plural
  • boțiți
  • boțiții
  • boțite
  • boțitele
genitiv-dativ singular
  • boțit
  • boțitului
  • boțite
  • boțitei
plural
  • boțiți
  • boțiților
  • boțite
  • boțitelor
vocativ singular
plural
Intrare: boți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • boți
  • boțire
  • boțit
  • boțitu‑
  • boțind
  • boțindu‑
singular plural
  • boțește
  • boțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • boțesc
(să)
  • boțesc
  • boțeam
  • boții
  • boțisem
a II-a (tu)
  • boțești
(să)
  • boțești
  • boțeai
  • boțiși
  • boțiseși
a III-a (el, ea)
  • boțește
(să)
  • boțească
  • boțea
  • boți
  • boțise
plural I (noi)
  • boțim
(să)
  • boțim
  • boțeam
  • boțirăm
  • boțiserăm
  • boțisem
a II-a (voi)
  • boțiți
(să)
  • boțiți
  • boțeați
  • boțirăți
  • boțiserăți
  • boțiseți
a III-a (ei, ele)
  • boțesc
(să)
  • boțească
  • boțeau
  • boți
  • boțiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

boțit

etimologie:

  • vezi boți
    surse: DEX '98 DEX '09

boți

  • 1. A (se) mototoli.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mototoli șifona antonime: călca 3 exemple
    exemple
    • Ea boți scrisoarea cu mîna. EMINESCU, N. 76.
      surse: DLRLC
    • Domnilor, îmi boțiți hainele! ALECSANDRI, T. 760.
      surse: DLRLC
    • Mi s-a boțit pălăria.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat A (se) zbârci, a (se) încreți (la față).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cuta rida zbârci (vb.) încreți 2 exemple
    exemple
    • Vârsta i-a boțit fața.
      surse: DLRLC
    • Obrazul spîn și uscat se boți cu mărunte crețuri, în rîsul din totdeauna blajin. PETRESCU, R. DR. 13.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • surse: DEX '09 DEX '98