BOȚIT, -Ă, boțiți, -te, adj. (Mold.) 1. (Despre stofe sau haine) Mototolit. 2. (Despre fața omului) Zbîrcit, încrețit. De cînd îl țin minte oamenii, așa îl știu, cu pielea boțită și arsă și cu pălăria ca clopotul pe capul plecat. SADOVEANU, O. III 561. Fața mică, boțită și scrijelată toată în zbîrcituri adînci. VLAHUȚĂ, N. 124.