BOȚI vb. (Mold.) 1. A prinde la strîmtoare, a înghesui pe cineva. Boțind pre varvari în balta ce era acolo, ca la 14 mii… au pierit. CANTEMIR, HR. L-au boțit la un gard și l-au prins viu. NECULCE; cf. CANTEMIR, IST. 2. A (se) îngrămădi, a (se) aduna, a (se) strînge. [Tina Nilului] în patruzeci de zile crescînd se boțește. CANTEMIR, IST.; cf. NECULCE. ◊ Fig. Și s-au boțit toate aceste [pîre]… asupra lui Constantin-Vodă la Poartă. NECULCE. Etimologie: boț + suf. -i. Vezi și boț, boțos. Cf. decăsi, îngloti (2). verb