3 intrări
42 de definiții
din care- explicative DEX (20)
- ortografice DOOM (7)
- etimologice (1)
- argou (2)
- sinonime (8)
- expresii (1)
- regionalisme (3)
Explicative DEX
BLID, blide, s. n. (Pop.) 1. Vas adânc de lut, de lemn sau de tinichea din bucătăria țărănească; strachină. ◊ Expr. A mânca dintr-un blid cu cineva = a fi în mare intimitate cu cineva. Pe (sau pentru) un blid de linte = pentru o răsplată neînsemnată (primită ca preț al unei josnicii). 2. (La pl.) Vase de bucătărie. – Din sl. bliudŭ.
blid sn [At: TETRAEV. (1574), 241 / V: -idă / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: vsl блюдъ] (Pop) 1 Strachină. 2 (Fam; îe) A mânca dintr-un ~ cu cineva A fi în mare intimitate cu cineva. 3 (Fam; îe) Pe sau pentru un ~ de linte Pentru o răsplată neînsemnată. 4 (Îe) A ajunge la -e A ajunge sărac. 5 (Fam; îe) A fi la -ul cuiva A fi întreținut de cineva. 6 (Îae) A fi căsătorit cu cineva. 7 Cupa roții de la moară. 8 (Lpl) Vase de bucătărie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
blid s.n. (pop., fam.) 1 Vas adînc de lut, de lemn sau de metal, în care se pun bucatele; strachină. ◊ Expr. = A ajunge la blide = a ajunge sărac. A (nu mai) mînca (pîine și sare) dintr-un blid cu cineva v. mînca. A intrat nora în blide v. noră. A se uita în șapte blide v. uita. 2 Cantitate de mîncare cuprinsă într-un astfel de vas. ◊ Expr. Pe (sau pentru) un blid de linte = pentru o răsplată neînsemnată (primită ca preț al unei josnicii). A se învîrti ca mîța pe lîngă blidul cu păsat v. mîță. 3 (la pl.) Vase de bucătărie. • pl. -e, -uri. /<sl. veche блюдъ, блюдо.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BLID (pl. -de) sn. 1 Vas de pămînt, de lemn sau de metal pentru bucate, strachină: îngheța apa în ~ în postul Sîm-Pietrului (CRG.) ¶ 2 Bucatele puse în acest vas ¶ 3 🏚 Cupa, căușul, ciutura roții de la moară 👉 MOARĂ) [vsl. bljudŭ].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BLID, blide, s. n. (Pop.) 1. Vas de lut, de lemn sau de tinichea în care se pun bucatele; strachină. ◊ Expr. A mânca dintr-un blid cu cineva = a fi în mare intimitate cu cineva. Pe (sau pentru) un blid de linte = pentru o răsplată neînsemnată (primită ca prețul unei josnicii). 2. (La pl.) Vase de bucătărie. – Din sl. bliudu.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
BLID, blide, s. n. (Popular) 1. Vas, de obicei adînc, de pămînt sau de metal (mai rar de lemn), din care se mănîncă; strachină. Ea îl chema cu glas blînd și îi punea într-un blid mîncare. SADOVEANU, N. F. 31. Un blid ca o jumătate de mierță era plin de curechi acru. RETEGANUL, P. I 65. ◊ Expr. A intrat nora în blide, se zice în ironie unei persoane care e neîndemînatică sau sparge ceva. A mînca dintr-un blid cu cineva = a fi intim, apropiat, în raporturi strînse cu cineva. ♦ Cantitatea de mîncare, bucatele servite într-un astfel de vas. Îți pune cineva dinainte un blid de mîncare. HOGAȘ, DR. II 59. ◊ Expr. Blid de linte = (cu aluzie la un fapt povestit de biblie) sumă de bani sau altă răsplată (de valoare neînsemnată) pentru care cineva comite o josnicie, în special un act de trădare. 2. (La pl.) Nume generic pentru tot felul de vase în care se servesc sau se păstrează bucatele. Cînd sfîrșiră masa, fetele își strînseră blidele și le așezară frumos în coșurile acoperite cu ștergare albe, înflorate cu amici. MIHALE, O. 205. Masa era... împodobită cu blide și tacîmuri de argint. SADOVEANU, Z. C. 135. Odaia lui era curată, cu pat bun, cu ghivece de mușcată în ferestre, cu blide înflorite pe pereți. REBREANU, P. S. 131. – Pl. și: (rar) bliduri (POPESCU, B. II 30).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BLID, blide, s. n. (Pop.) 1. Vas (adînc) de pămînt, de lemn sau de metal, din care se mănîncă; strachină. ◊ Expr. (Ir.) A mînca dintr-un blid cu cineva = a fi intim, în raporturi strînse cu cineva. ♦ Cantitate de mîncare cuprinsă într-un astfel de vas. ◊ Expr. Blid de linte = sumă de bani sau altă răsplată (neînsemnată) pentru care cineva comite o josnicie. 2. (La pl.) Nume generic dat vaselor în care se pune mîncarea. – Slav (v. sl. bliudu).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BLID ~e n. pop. 1) Vas (de lut, de metal etc.) adâncit, de diferite forme și cu diferite întrebuințări. ~ de bucătărie. ◊ A mânca dintr-un ~ (cu cineva) a fi în relații de strânsă prietenie (cu cineva). 2) Conținutul unui asemenea vas. * Un ~ de linte plată, de obicei neînsemnată, pentru care cineva se angajează să comită o josnicie. 3) la pl. Totalitate a recipientelor folosite la pregătirea sau la servirea mâncării; veselă; vase. * A intrat nora în ~e se spune despre o persoană cu mișcări stângace, în special când aceasta face zgomot cu vasele sau le sparge. /<sl. bliudu
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
blid n. 1. strachină de pământ sau de lemn; 2. pl. tot felul de vase de pământ. [Slav. BLĬUDŬ].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
blid n., pl. e (vsl. blĭndŭ, d. got. binds, vas, blid). Vas de bucătărie, maĭ ales farfurie: a spăla blidele după prînz. Cantitatea de mîncare dintr’un blid: Isav și-a vîndut dreptu de întîĭ născut pe un blid de linte. A intrat nora’n blide: se zice de o femeĭe care răstoarnă lucrurile pin bucătărie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
LINGE, ling, vb. III. Tranz. 1. (Despre animale) A trece cu limba peste ceva; a șterge sau a netezi cu limba ceva. 2. A atinge cu limba (în mod repetat) ceva de mâncare, a lua cu limba mâncarea. ◊ Expr. A-și linge degetele (sau bazele) ori (refl.) a se linge pe degete (sau pe buze) = a trece cu limba peste buze sau degete (pentru a lua și ultimele resturi după ce a mâncat ceva bun sau ca manifestare a unei pofte mari, a unei senzații de plăcere etc.). ◊ Compus: linge-blide (sau -talgere, -talere) s. m. și f. = (pop. și fam.) om care trăiește pe socoteala altora; parazit, om de nimic. 3. (Fam.) A linguși cu slugărnicie. – Lat. lingere.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
blidă sf vz blid
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
linge [At: CORESI, EV. 361 / Pzi: ling / E: ml lingere] 1 vt (D. animale; pex d. oameni) A trece în mod repetat cu limba peste ceva. 2 vt (Pop; dep; îe) A ~ unde a scuipat A-și schimba în bine atitudinea față de ceva blamat înainte. 3 vt (Îe) A ~ în bot pe cineva A linguși (1). 4 vr (Pop; îe) A se ~ în bot (cu cineva) A se săruta cu cineva. 5 vt (Pop) A linguși (1) pe cineva. 6 vt (Pop; îe) A ~ mâna (sau mâinile, laba) cuiva A manifesta servilism față de cineva, sărutându-i, insistent, mâna. 7 vt (Pop; îe) A ~ picioarele (sau cizma, cizmele) cuiva A se umili în fața cuiva. 8 vt (D. animale; pgn, d. oameni) A se hrăni luând mâncarea prin atingeri repetate cu limba. 9-10 vtr (Pfm; îe) A-și ~ degetele (sau, buzele, botul) ori a se ~ pe degete (sau pe buze) A trece cu limba peste degete sau peste buze, pentru a lua ultimele resturi ale unui aliment care produce o deosebită plăcere celui care l-a mâncat. 11 vt (Pfm; îe) A-și – buzele A-și manifesta o dorință sau o poftă mare pentru ceva de mâncare. 12 vt (Reg; îe) A ~ melesteul A fi foarte sărac. 13 vt (Îae) A fi foarte zgârcit. 14 vt (Îvp; îe) A ~ talerele A fi lipsit de importanță. 15 vt (Înv; îe) A ~ țărână (sau lut) A nu avea nici o scăpare. 16 vt (Îe) A putea ~ mac (sau miere) undeva A fi un loc foarte curat, datorită hărniciei proprietarului. 17 vt (Fam; îc) ~-blide (sau ~-taler, ~-talere, ~-talger, ~-talgere, ~-tipsia) Persoană lipsită de demnitate, care trăiește pe seama altora. 18 vr (Îe) A se ~ pe bot de ceva A fi nevoit să renunțe la ceva. 19 vt A mânca tot ce i s-a oferit cu lăcomie. 20 vt (Reg; d. molii) A roade. 21 vrp (Reg; fig) A fi valorificat. 22 vt (Reg) A fura. 23 vr (Îvr) A se șterge. 24 vi (Reg; pcf) A ninge.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BLIDĂȘEL, BLIDIȘEL (pl. -ele), BLIDUȚ (pl. -țe) sm. dim. BLID: dintr’un blidișel mîncau, dintr’o ulcică beau apă (RET.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
LINGE, ling, vb. III. Tranz. 1. (Despre animale) A trece cu limba peste ceva; a șterge sau a netezi cu limba ceva. 2. A atinge cu limba (în mod repetat) ceva de mâncare, a lua cu limba mâncarea. ◊ Expr. A-și linge degetele (sau buzele) ori (refl.) a se linge pe degete (sau pe buze) = a trece cu limba peste buze sau degete (spre a lua și ultimele resturi după ce a mâncat ceva bun sau ca manifestare a unei pofte mari, a unei senzații de plăcere etc.). ◊ Compus: linge-blide (sau -talgere, -talere) s. m. = (fam.) om care trăiește pe socoteala altora; parazit, om de nimic. 3. (Fam.) A linguși cu slugărnicie. – Lat. lingere.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cornel
- acțiuni
LINGE-BLIDE s. m. (Familiar) Persoană care trăiește pe socoteala altora; parazit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LINGE-TALGER s. m. (Neobișnuit) Linge-blide. Ian ascultă, măi linge-talger. ALECSANDRI, T. 1329.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A LINGE ling tranz. 1) (mai ales despre animale) A netezi cu limba (în semn de afecțiune). 2) (mâncare) A lua câte puțin cu limba, atingând în mod repetat. ◊ A-și ~ degetele a încerca o plăcere deosebită mâncând ceva gustos. 3) fig. fam. A linguși în mod înjositor. ◊ Linge-blide om care trăiește pe socoteala altora; trântor; parazit. /<lat. lingere
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
linge-talere m, lingău. [Modelat după germ. Tellerlecker].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
linge-tálere m., pl. tot așa. Lingăŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
blid (pop.) s. n., pl. blide
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
blid (pop.) s. n., pl. blide
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
blid s. n., pl. blide/bliduri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
blid, pl. blide
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
!linge-blide (pop., fam.) s. m. și f., g.-d. art. lui linge-blide; pl. linge-blide
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!linge-blide (pop., fam.) s. m. și f., g.-d. lui linge-blide; pl. linge-blide
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
linge-blide s. m. invar.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Etimologice
blid (blide), s. n. – 1. Vas, strachină. – 2. Paletă la roate de moară. – Mr. blid. Sl. bljudŭ, bljudo, bljuda (Miklosich, Slaw. Elem., 15; Fremdw., 78), cf. bg. bljudo, sb. bljuda, alb. bljudë (G. Meyer 40). – Der. blidar, s. m. (olar); blidar, s. n. (dulap de bucătărie).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Argou
linge-blide s. m. invar. om care trăiește pe socoteala altora, parazit, om de nimic.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
n-am mâncat din același blid expr. (iron.) folosită pentru a critica comportamentul exagerat de familiar al unei persoane considerate inferioare ca statut social, profesional etc.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
BLID s. 1. v. strachină. 2. v. cupă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BLID s. 1. strachină, (Transilv., Ban., Olt.) taier. (Un ~ de mîncare.) 2. căuș, ciutură, cupă, (reg.) făcău. (~ la roata morii.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LINGE-BLIDE s. v. parazit
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
linge vb. III. I 1 tr. (compl. indică mâncare, dulciuri etc.) <înv. și pop.> a limpi. Câinele linge smântână din farfurie. Oile ling sare. 2 refl. (despre animale) <fig.> a se pieptăna. Pisicile se ling pentru a-și netezi blana. 3 refl. (reg.; despre insecte, viermi) v. Devora. Distruge. Mânca. Roade. 4 tr. (reg.; compl. indică obiecte, materiale etc.) v. Fura. Lua. Sustrage. II tr. fig. (compl. indică oameni) a adula, a flata, a linguși, a măguli, <fig.> a peria, a pomăda, a tămâia. Își linge șeful pentru a fi promovată.
- sursa: DGS (2013)
- adăugată de Sorin Herciu
- acțiuni
linge-blide s.m. fig. (fam.) v. Parazit.
- sursa: DGS (2013)
- adăugată de Sorin Herciu
- acțiuni
linge-blide s. v. PARAZIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
linge-talere s. v. PARAZIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
linge-talgere s. v. PARAZIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Expresii și citate
A (se) vinde pe un blid de linte – Expresia, foarte veche și răspîndită, vine din biblie, care era pe vremuri singura carte pe care o învățau și… neștiutorii de carte. Se povestește că Esau, întîiul născut al patriarhului Isac, revenind într-o zi acasă de la cîmp, obosit și înfometat, i-a cerut lui Iacob, fratele său geamăn, să-i dea și lui să mănînce din lintea pe care acesta o gătise. Iacob, care încă din pîntecele mamei (spune legenda) se afla într-o mare rivalitate cu Esau, fu de acord să-i dea un blid de linte, dar cu condiția ca fratele său să-i cedeze în schimb dreptul de primogenitură (de prim-născut), care la orientali, ca și la casele domnitoare, era legat de anumite privilegii. Tîrgul s-a făcut, și acel biet „blid de linte” a ajuns de atunci în multe limbi și în multe guri! Expresia înseamnă: a te vinde pentru o nimica toată, a-ți închiria serviciile pentru o bagatelă etc. BIB.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
blid, blide, s.n. 1. Strachină de lut sau tablă: „Cer la mută de mâncat, / Ie-mi dă blidu nespălat” (Memoria, 2001: 100). 2. Farfurie, din lut ars, smălțuită și pictată, care se agață ca ornament pe pereții interiori ai caselor (semn al bunăstării familiei respective): „Și-am uitat, mândră, să-ți spui / Câte blide-aveți în cui: / Patru, cu a mâțului” (Memoria, 2001: 102). 3. Depresiune. ■ (top.) Blidul lui Pintea, platou în Cufoaia. (Sec. XVI). – Din sl. bliudŭ (DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
blid, blide, s.n. – 1. Strachină de lut sau tablă: „Cer la mută de mâncat / Ie-mi dă blidu nespălat” (Memoria, 2001: 100). 2. Farfurie, din lut ars, smălțuită și pictată, care se agață ca ornament pe pereții interiori ai caselor; mai demult, era un semn al bunăstării familiei respective: „Și-am uitat, mândră, să-ți spui / Câte blide-aveți în cui: / Patru, cu a mâțului” (Memoria, 2001: 102). 3. Depresiune. ♦ (top.) Blidul lui Pintea, platou în Cufoaia (Lăpuș). ♦ Atestat sec. XVI (Mihăilă, 1974). – Din sl. bliudŭ (Șăineanu, Miklosich, DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
blid, -e, s.n. – 1. Strachină de lut sau tablă: „Cer la mută de mâncat / Ie-mi dă blidu nespălat” (Memoria 2001: 100). 2. Farfurie, din lut ars, smălțuită și pictată, care se agață ca ornament pe pereții interiori ai caselor; mai demult, era un semn al bunăstării familiei respective: „Și-am uitat, mândră, să-ți spui / Câte blide-aveți în cui: / Patru cu a mâțului” (Memoria 2001: 102). – Din sl. blidŭ (Miklosich, DEX).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin compus Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin compus Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
blid, blidesubstantiv neutru
- 1. Vas adânc de lut, de lemn sau de tinichea din bucătăria țărănească. DEX '09 DLRLC
- Ea îl chema cu glas blînd și îi punea într-un blid mîncare. SADOVEANU, N. F. 31. DLRLC
- Un blid ca o jumătate de mierță era plin de curechi acru. RETEGANUL, P. I 65. DLRLC
- 1.1. Cantitatea de mâncare, bucatele servite într-un astfel de vas. DLRLC
- Îți pune cineva dinainte un blid de mîncare. HOGAȘ, DR. II 59. DLRLC
- Pe (sau pentru) un blid de linte = pentru o răsplată neînsemnată (primită ca preț al unei josnicii). DEX '09
- diferențiere Blid de linte = (cu aluzie la un fapt povestit de biblie) sumă de bani sau altă răsplată (de valoare neînsemnată) pentru care cineva comite o josnicie, în special un act de trădare. DLRLC
-
-
- A intrat nora în blide, se zice în ironie unei persoane care e neîndemânatică sau sparge ceva. DLRLC
- A mânca dintr-un blid cu cineva = a fi în mare intimitate cu cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
- 2. Vase de bucătărie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cînd sfîrșiră masa, fetele își strînseră blidele și le așezară frumos în coșurile acoperite cu ștergare albe, înflorate cu arnici. MIHALE, O. 205. DLRLC
- Masa era... împodobită cu blide și tacîmuri de argint. SADOVEANU, Z. C. 135. DLRLC
- Odaia lui era curată, cu pat bun, cu ghivece de mușcată în ferestre, cu blide înflorite pe pereți. REBREANU, P. S. 131. DLRLC
-
- comentariu Plural și: bliduri. DLRLC
etimologie:
- bliudŭ DEX '09
linge-blide, linge-blidesubstantiv masculin invariabil linge-blide, linge-blidesubstantiv feminin invariabil
- 1. Om care trăiește pe socoteala altora; parazit, om de nimic. DEX '09 DLRLCsinonime: parazit