2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bleah sn vz bleau2

BLEAH s. n. v. bleau2.

bleah, bleav și bleaŭ (o silabă) n., pl. urĭ. Trans. Mold. (rut. bleáha, d. germ. blech, tinichea. V. plev). Feru care acoperă capătu osiiĭ ca să nu roadă frecîndu-se de roată (în Trans. morcoașă). Fig. Iron. Gioablă, unealtă proastă: un bleav de pistol (CL. 1924, 194), de cuțit, de coasă. V. hleab.

bleau2 sn [At: COSTINESCU / V: ~ah, ~av, ~ehiu, ~ec, ~ef, ~eu, plec, pleu / Pl: ~ri /E: ger Blech, ucr бляча] (Reg) 1 Tablă care îmbracă osia carului. 2 Bucată de fier care căptușește butucul sau căpățâna roții. 3 (Îe) A face cuie (sau piroane) de – A tremura de frig. 4 (Înv; îf pleu) Vas de metal, de 250 ml, cu care se bea apă. 5 Cuțit care nu taie. 6 (Fig) Om prostănac.

BLEAU2, bleauri, s. n. (Reg.) Tablă de fier care îmbracă osia carului.[Var.: bleah, bleav s. n.] – Din ucr. bljacha, germ. Blech.

BLEAV s. n. v. bleau2.

BLEAU2, bleauri, s. n. (Reg.) Tablă de fier care îmbracă osia carului. [Var.: bleah, bleav s. n.] – Din ucr. bljacha, germ. Blech.

BLEAU2, bleauri, s. n. (Regional) Tablă de fier cu care se îmbracă osia carului, ca să nu se roadă de butucul sau. de căpățîna roții. ◊ (Adjectival, despre fier) De calitate proastă. Dacă plugul e de fier bleau... nu poți trage brazda nici îngustă, nici adîncă. STANCU, D. 152.

BLEAU2, bleauri, s. n. (Reg.) Tablă de fier cu care se îmbracă osia carului. – Germ. Blech (ucr. bljacha).

bleau (bleav; Mold. bleah) n. tăbliță de fier, bătută pe osie, ca să nu se roază. [Rut. BLIAHA = germ. BLECH].

bleaŭ și bleah v. bleah.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bleau2 (tablă) (reg.) s. n., art. bleául; pl. bleáuri

bleau (tablă) s. n., art. bleául; pl. bleáuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BLEAU s. (TEHN.) (reg.) morcoașă. (~ la osia carului.)

BLEAU s. (reg.) morcoașă. (~ la osia carului.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bleáu (bleáuri), s. n.1. Tablă albă. – 2. Tablă de fier care îmbracă osia carului, pentru evita atingerea cu butucul roții – Var. bleav, bleach, blec. Germ. Blech „tablă albă”, cf. sb. plech, mag. pléh, rus. bljacha (Sanzewitsch 198; DAR). – Der. ble(h)ui, vb. (a pune obezi la roată).

bleáu s. m. invar. – Strop, pic; indică minimum ce se poate exprima (pentru a întări, prin absență, ideea de liniște). Creație expresivă (Iordan, BF, II, 181); coincide cu bg. ble, bljach (DAR). – Der. bleau, s. m. (animal cu urechile căzute); bleahă (var. blehaucă), s. f. (scroafă cu urechile căzute); blehăi (var. blehoti, bleheti), vb. (a lătra), prin intermediul unei asocieri curente între noțiunea de „gură” și cea de „cîrpă”, cf. bleancă, fleancă, fleoarță etc; bleașcă, s. f. (palmă, lovitură; zgomot produs de căderea unui obiect moale și umed), cf. fleașcă; bleasc, s. n. (respirație, răsuflare; bale, salivă), al cărui ultim sens este din sl. blĕšku „strălucire, bale”, după DAR (explicație ce pare greșită, căci acest sens nu apare în sl., cf. Iordan, BF, II, 183); blești, vb. (a slobozi un cuvînt, a deschide pliscul; a vorbi cu dificultate, a îngăima); coincide, probabil datorită aceleiași surse expresive, cu bg. mlaštjă „a mesteca, a molfăi”; blescăi, vb. (a murdări cu pămînt, a noroi), cf. plescăi; bleocăi, vb. (a bîrfi, a șușoti); bleoci, vb. (a vorbi, a lătră); bl(e)oșticăi, vb. (a merge cu greu printr-o mlaștină). Aceste cuvinte nu sînt în mod necesar der. direcți de la bleau, însă par a ilustra aceeași intenție expresivă. Cf. bleandă, bleg, bleot.

arată toate definițiile

Intrare: Bleah
Bleah nume propriu
nume propriu (I3)
  • Bleah
Intrare: bleau (s.n.)
bleau1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bleau
  • bleaul
  • bleau‑
plural
  • bleauri
  • bleaurile
genitiv-dativ singular
  • bleau
  • bleaului
plural
  • bleauri
  • bleaurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bleah
  • bleahul
  • bleahu‑
plural
  • bleahuri
  • bleahurile
genitiv-dativ singular
  • bleah
  • bleahului
plural
  • bleahuri
  • bleahurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bleav
  • bleavul
  • bleavu‑
plural
  • bleavuri
  • bleavurile
genitiv-dativ singular
  • bleav
  • bleavului
plural
  • bleavuri
  • bleavurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bleau (s.n.) bleah bleav

  • 1. regional Tablă de fier care îmbracă osia carului.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: morcoașă
    • 1.1. (și) adjectival (Despre fier) De calitate proastă.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Dacă plugul e de fier bleau... nu poți trage brazda nici îngustă, nici adîncă. STANCU, D. 152.
        surse: DLRLC

etimologie: