2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

blazare sf [At: DA ms / Pl: ~zări / E: blaza] 1-4 Tocire sau pierdere a intensității simțurilor, emoțiilor.

BLAZÁRE s. f. Faptul de a (se) blaza.V. blaza.

BLAZÁRE s. f. Faptul de a (se) blaza.V. blaza.

BLAZÁRE s. f. Faptul de a (se) blaza; plictiseală, dezgust.

BLAZÁRE s.f. Faptul de a (se) blaza; plictiseală. [< blaza].

blaza vtr [At: DA / Pzi: ~zez / E: fr blaser] 1-4 A(-și) toci sau a (-și) pierde intensitatea simțurilor și a emoțiilor. 5-6 A (se) dezgusta, devenind indiferent.

BLAZÁ, blazez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină plictisit, dezgustat, indiferent. – Din fr. blaser.

BLAZÁ, blazez, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) toci, a(-și) pierde sau a face să piardă intensitatea simțurilor și a emoțiilor; a (se) dezgusta, a deveni sau a face să devină indiferent. – Din fr. blaser.

BLAZÁ, blazez, vb. I. Refl. A deveni plictisit și dezgustat de toate. ◊ Tranz. A toci (cuiva) sensibilitatea sau gustul, prin impresii puternice, des repetate. Nenumăratele succese l-au blazat.

BLAZÁ, blazez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină plictisit și dezgustat de toate sau de ceva. – Fr. blaser.

BLAZÁ vb. I. refl. A se plictisi, a se dezgusta de toate. ♦ tr. A face pe cineva incapabil de emoții, de impresii puternice; a face insensibil, indiferent la toate. [< fr. blaser].

BLAZÁ vb. refl., tr. a (se) plictisi, a (se) dezgusta de toate, incapabil de emoții, indiferent. (< fr. blaser)

A SE BLAZÁ mă ~éz intranz. (despre persoane) A deveni indiferent; a se dezgusta. /<fr. blaser

A BLAZÁ ~éz tranz. A face să se blazeze. /<fr. blaser

*blazéz v. tr. (fr. blaser, de orig. neșt.). Slăbesc simțurile, tocesc gustu: destrăbălarea l-a blazat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

blazáre s. f., g.-d. art. blazắrii

blazáre s. f., g.-d. art. blazării

blazá (a ~) vb., ind. prez. 3 blazeáză

blazá vb., ind. prez. 1 sg. blazéz, 3 sg. și pl. blazeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BLAZÁ vb. (livr.) a (se) dezabuza. (Viața l-a ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

blazá (blazéz, blazát), vb. – A deveni indiferent, a obosi. Fr. blaser.

Intrare: blazare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blazare
  • blazarea
plural
  • blazări
  • blazările
genitiv-dativ singular
  • blazări
  • blazării
plural
  • blazări
  • blazărilor
vocativ singular
plural
Intrare: blaza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • blaza
  • blazare
  • blazat
  • blazatu‑
  • blazând
  • blazându‑
singular plural
  • blazea
  • blazați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • blazez
(să)
  • blazez
  • blazam
  • blazai
  • blazasem
a II-a (tu)
  • blazezi
(să)
  • blazezi
  • blazai
  • blazași
  • blazaseși
a III-a (el, ea)
  • blazea
(să)
  • blazeze
  • blaza
  • blază
  • blazase
plural I (noi)
  • blazăm
(să)
  • blazăm
  • blazam
  • blazarăm
  • blazaserăm
  • blazasem
a II-a (voi)
  • blazați
(să)
  • blazați
  • blazați
  • blazarăți
  • blazaserăți
  • blazaseți
a III-a (ei, ele)
  • blazea
(să)
  • blazeze
  • blazau
  • blaza
  • blazaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

blazare

etimologie:

  • vezi blaza
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

blaza

etimologie: