blazare sf [At: DA ms / Pl: ~zări / E: blaza] 1-4 Tocire sau pierdere a intensității simțurilor, emoțiilor.

blazare s.f. 1 Plictisire, dezgustare. 2 Pierdere a intensității emoțiilor. • pl. -ări. /v. blaza.

BLAZARE s. f. Faptul de a (se) blaza; plictiseală, dezgust.

BLAZARE s.f. Faptul de a (se) blaza; plictiseală. [< blaza].

BLAZA, blazez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină plictisit, dezgustat, indiferent. – Din fr. blaser.

blaza vtr [At: DA / Pzi: ~zez / E: fr blaser] 1-4 A(-și) toci sau a (-și) pierde intensitatea simțurilor și a emoțiilor. 5-6 A (se) dezgusta, devenind indiferent.

blaza vb. I. refl., tr. 1 A deveni sau a face să devină indiferent; a (se) plictisi, a (se) dezgusta de toate. 2 A deveni, a face să devină incapabil de emoții, indiferent. • prez.ind. -ez. /<fr. blaser.

*BLAZA (-azez) I. vb. tr. A face să nu mai aibă plăcere de nimic, a face nesimțitor față de ori-ce ar trebui să aducă plăcere. II. vb. refl. A deveni nesimțitor față de ori-ce aduce altora plăcere: acești copii răsfățați ale căror simțuri se blazează de timpuriu (VLAH.) [fr.].

*BLAZAT adj. p. BLAZA. Care nu mai simte plăcere de nimic: devenit nesimțitor.

BLAZA, blazez, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) toci, a(-și) pierde sau a face să piardă intensitatea simțurilor și a emoțiilor; a (se) dezgusta, a deveni sau a face să devină indiferent. – Din fr. blaser.

BLAZA, blazez, vb. I. Refl. A deveni plictisit și dezgustat de toate. ◊ Tranz. A toci (cuiva) sensibilitatea sau gustul, prin impresii puternice, des repetate. Nenumăratele succese l-au blazat.

BLAZA, blazez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină plictisit și dezgustat de toate sau de ceva. – Fr. blaser.

BLAZA vb. I. refl. A se plictisi, a se dezgusta de toate. ♦ tr. A face pe cineva incapabil de emoții, de impresii puternice; a face insensibil, indiferent la toate. [< fr. blaser].

BLAZA vb. refl., tr. a (se) plictisi, a (se) dezgusta de toate, incapabil de emoții, indiferent. (< fr. blaser)

A SE BLAZA mă ~ez intranz. (despre persoane) A deveni indiferent; a se dezgusta. /<fr. blaser

A BLAZA ~ez tranz. A face să se blazeze. /<fr. blaser

*blazéz v. tr. (fr. blaser, de orig. neșt.). Slăbesc simțurile, tocesc gustu: destrăbălarea l-a blazat.

blazare s. f., g.-d. art. blazării

blazare s. f., g.-d. art. blazării

blazare s. f., g.-d. art. blazării

blaza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. blazez, 3 blazează; conj. prez. 1 sg. să blazez, 3 să blazeze

blaza (a ~) vb., ind. prez. 3 blazează

blaza vb., ind. prez. 1 sg. blazez, 3 sg. și pl. blazează

BLAZA vb. (livr.) a (se) dezabuza. (Viața l-a ~.)

blaza (blazez, blazat), vb. – A deveni indiferent, a obosi. Fr. blaser.