17 definiții pentru blajin


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

blajín, ~ă [At: PISCUPESCU, O. 190/9 / V: blăj-, (reg) blăjăn / Pl: ~i, ~e / E: vsl влажень] 1 a ( Fig) Blând. 2 a (Fig) Binevoitor. 3 smpa (Mtp) Ființe blânde și evlavioase care trăiesc pe Apa Sâmbetei, la marginea pământului.

BLAJÍN, -Ă, blajini, -e, adj. (Adesea fig.) Blând, omenos, pașnic. ♦ Despre fizionomia, firea, manifestările oamenilor) Care exprimă bunătate, blândețe. ♦ (Substantivat, m. pl. art.; mitol. pop.) Ființe blânde și evlavioase care trăiesc departe de lume, pe apa Sâmbetei. – Din sl. blažĕnŭ.

BLAJÍN, -Ă, blajini, -e, adj. (Adesea fig.) Blând, omenos, pașnic. ♦ (Despre fizionomia, firea, manifestările oamenilor) Care exprimă bunătate, blândețe. ♦ (Substantivat, f. pl. art.; mitol. pop.) Ființe blânde și evlavioase care trăiesc departe de lume, pe apa Sâmbetei. – Din sl. blažĕnŭ.

BLAJÍN, -Ă, blajini, -e, adj. 1. (Despre oameni) Bun la inimă, blînd, pașnic, îngăduitor. Pînă și moș Ștefan, om blajin, începu să se întărîte. BUJOR, S. 123. ♦ (Despre fire, expresie, manifestări ale oamenilor) Care exprimă bunătate, blîndețe; prietenos, binevoitor; blînd. Înfruntarea asta plină de luare în rîs nu era decît o formă, blajină și dulce a răzbunării. POPA, V. 107. Azi, ca un sfînt dintr-o icoană veche, Blînd îmi răsai cu fața ta blajină. GOSA, P. 26. Avea o figură simpatică, un zîmbet blajin. VLAHUȚĂ, O. A. I 108. ◊ Fig. E... atît de bine și în pădurea Cotoșmanei, cînd îi știi seama și noaptea e blajină. GALACTION, O. I 266. Moșul se reazămă de perete și închide ochii la dezmierdarea blajină... a soarelui. SANDU-ALDEA, U. P. 217. Apă bună Și adîncă și blajină. PĂSCULESCU, L. p. 176. ◊ (Adverbial) O doamnă corect îmbrăcată în negru... se așeză lîngă dînsa și-i vorbi blajin și dulce, mîngîind-o și încurajînd-o. BART, E. 358. 2. (Mai rar, despre animale) Blînd, de care te poți apropia fără frică. O căprioară blajină, privind sfios și naiv ca și cum n-ar cugeta la nimic, se uită la copiii care întind mîinile pentru a o mîngîia. DEMETRESCU, O. 118.

BLAJÍN, -Ă, blajini, -e, adj. (Adesea fig.) Bun la inimă; blând, pașnic, prietenos. ♦ (Despre figură, fire, manifestări ale oamenilor) Care exprimă bunătate, blândețe; binevoitor. – Slav (v. sl. blažĕnŭ).

BLAJÍN ~ă (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care are multă bunătate; bun la suflet; blând; pașnic. 2) (despre manifestări ale persoanelor) Care vădește bunătate și căldură sufletească; blând. Privire ~ă. /<sl. blažĕnu

blajin a. bun la inimă, blând și binevoitor. [Slav. BLAJINŬ, bun, fericit].

blajín, -ă adj. (vsl. blažĭnŭ, blažinyĭ, bun, și blaženŭ, fericit, part. d. blažiti, a ferici, adică „a face bun”, d. blagŭ, bun). Bun și blînd: om blajin. Adv. A vorbi blajin. M. pl. Mold. Niște oamenĭ bunĭ și evlavioșĭ care, după credința poporuluĭ, trăĭesc undeva departe, pe lîngă apa Sîmbeteĭ, la marginea lumiĭ. Paștele lor cade Lunea după Duminica Tomiĭ, iar despre asta el nu află decît atuncĭ cînd ajung la eĭ cojile de oŭă roșiĭ, pe care poporu înadins le aruncă pe rîurĭ, ca să ajungă și la eĭ vestea învieriĭ luĭ Hristos. În Buc. se numesc Rocmanĭ.

Blajinii pl. oameni buni și evlavioși cari trăiesc la marginea pământului și al căror Paști cad totdeauna Lunia după Dumineca Tomei.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

blajín adj. m., pl. blajíni; f. blajínă, pl. blajíne

blajín adj. m., pl. blajíni; f. sg. blajínă, pl. blajíne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BLAJÍN adj. blând, bun, domol, pașnic, (livr.) mansuet, (reg.) pâșin, (înv.) lin. (Om ~.)

BLAJIN adj. blînd, bun, domol, pașnic, (livr.) mansuet, (reg.) pîșin, (înv.) lin. (Om ~.)

Blajin ≠ avan, crud, laudă, elogiu

BLAJÍNI s. pl. (MITOL. POP.) (Bucov.) rohmani (pl.).

BLAJINI s. pl. (MITOL. POP.) (Bucov.) rohmani (pl.).


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

blajín (blajínă), adj. – Blînd, omenos, pașnic. Sl. blažinŭ „bun” (Miklosich, Lexicon, 30). S-a confundat cu blajin, s. m. (în mitologia pop., popor fericit care trăiește aproape de râul Sîmbăta), ce provine din sl. blaženŭ „preafericit”.

Intrare: blajin
blajin adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blajin
  • blajinul
  • blajinu‑
  • blaji
  • blajina
plural
  • blajini
  • blajinii
  • blajine
  • blajinele
genitiv-dativ singular
  • blajin
  • blajinului
  • blajine
  • blajinei
plural
  • blajini
  • blajinilor
  • blajine
  • blajinelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

blajin

  • exemple
    • Pînă și moș Ștefan, om blajin, începu să se întărîte. BUJOR, S. 123.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre fizionomia, firea, manifestările oamenilor) Care exprimă bunătate, blândețe.
      exemple
      • Înfruntarea asta plină de luare în rîs nu era decît o formă, blajină și dulce a răzbunării. POPA, V. 107.
        surse: DLRLC
      • Azi, ca un sfînt dintr-o icoană veche, Blînd îmi răsai cu fața ta blajină. GOSA, P. 26.
        surse: DLRLC
      • Avea o figură simpatică, un zîmbet blajin. VLAHUȚĂ, O. A. I 108.
        surse: DLRLC
      • figurat E... atît de bine și în pădurea Cotoșmanei, cînd îi știi seama și noaptea e blajină. GALACTION, O. I 266.
        surse: DLRLC
      • figurat Moșul se reazămă de perete și închide ochii la dezmierdarea blajină... a soarelui. SANDU-ALDEA, U. P. 217.
        surse: DLRLC
      • figurat Apă bună Și adîncă și blajină. PĂSCULESCU, L. p. 176.
        surse: DLRLC
      • (și) adverbial O doamnă corect îmbrăcată în negru... se așeză lîngă dînsa și-i vorbi blajin și dulce, mîngîind-o și încurajînd-o. BART, E. 358.
        surse: DLRLC
    • 1.2. (și) substantivat masculin (la) plural articulat mitologie popular Ființe blânde și evlavioase care trăiesc departe de lume, pe apa Sâmbetei.
      surse: DEX '09 sinonime: rohmani
  • 2. rar (Despre animale) Blând, de care te poți apropia fără frică.
    surse: DLRLC sinonime: blând un exemplu
    exemple
    • O căprioară blajină, privind sfios și naiv ca și cum n-ar cugeta la nimic, se uită la copiii care întind mîinile pentru a o mîngîia. DEMETRESCU, O. 118.
      surse: DLRLC

etimologie: