6 definiții pentru blagorodnic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

blagoródnic, ~ă a [At: MUSTE, ap. LET. III, 58/19 / Pl: ~ici, -ice / E: vsl влагородник] Nobil Cf (înv) evghenit, nemeș, șlehtici.

blagorodnic a. (vorbă ieșită din uz) de bun neam, nobil: de, blagorodnice stăpâne! FIL. [Slav. BLAGORODINŬ].

blagoródnic, -ă adj. și s. (vsl. blagorodĭnŭ, rus. -ródnyĭ). Vechĭ. Nobil. V. evghenist.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

blagoródnic adj. m., pl. blagoródnici; f. sg. blagoródnică, pl. blagoródnice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BLAGORÓDNIC adj. v. ales, aristocrat, aristocratic, bun, distins, ilustru, înalt, mare, nobil.

blagorodnic adj. v. ALES. ARISTOCRAT. ARISTOCRATIC. BUN. DISTINS. ILUSTRU. ÎNALT. MARE. NOBIL.

Intrare: blagorodnic
blagorodnic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blagorodnic
  • blagorodnicul
  • blagorodnicu‑
  • blagorodnică
  • blagorodnica
plural
  • blagorodnici
  • blagorodnicii
  • blagorodnice
  • blagorodnicele
genitiv-dativ singular
  • blagorodnic
  • blagorodnicului
  • blagorodnice
  • blagorodnicei
plural
  • blagorodnici
  • blagorodnicilor
  • blagorodnice
  • blagorodnicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)