aristocratic, ~ă [At: (a. 1848) URICARIUL X, 18 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr aristocratique, gr ἀριστοϰσατιϰός] 1-3 a Aristocrat (2, 4, 6). 4 a În spiritul aristocrației. 5 a Specific aristocrației. 6 a Care provine de la aristocrație. 7 av Ca aristocrații.

*ARISTOCRATIC adj. De aristocrat: maniere ~e [fr.].

ARISTOCRATIC, -Ă, aristocratici,-e, adj. Care aparține aristocrației, în spiritul aristocrației, propriu aristocrației. Originea ei aristocratică o făcea să se creadă nenorocită în tovărășia unui om din popor. VLAHUȚĂ. O. A. 360. Se numea Alfons și reprezenta ultima fază de degenerare a uneia din cele mai vechi și mai aristocratice familii din țară. VLAHUȚĂ, O. A. 360.

ARISTOCRATIC, -Ă, aristocratici, -e, adj. Care aparține aristocrației, propriu aristocrației. – Fr. aristocratique.

ARISTOCRATIC, -Ă adj. Care aparține aristocrației, propriu aristocrației. [Cf. fr. aristocratique, it. aristocratico].

ARISTOCRATIC, -Ă adj. propriu aristocrației; aristocrat. (< fr. aristocratique)

ARISTOCRATIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de aristocrație; propriu aristocrației. /<fr. aristocratique

aristocratic a. ce ține de aristocrație.

*aristocrátic, -ă adj. (vgr. aristokratikós). Care ține de aristocrație. Adv. În mod aristocratic.

aristocratic (desp. -to-cra-) adj. m., pl. aristocratici; f. aristocratică, pl. aristocratice

aristocratic (-to-cra-) adj. m., pl. aristocratici; f. aristocratică, pl. aristocratice

aristocratic adj. m. (sil. -cra-), pl. aristocratici; f. sg. aristocratică, pl. aristocratice

ARISTOCRATIC adj. v. ales.

ARISTOCRATIC adj. ales, aristocrat, bun, distins, ilustru, înalt, mare, nobil, (înv. și pop.) mărit, slăvit, (înv.) blagorod, blagorodnic, (grecism înv.) evghenicos, evghenis, (fam. si peior.) simandicos. (De neam ~.)