2 intrări
33 de definiții
din care- explicative (22)
- morfologice (7)
- relaționale (1)
- etimologice (1)
- specializate (1)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BITUMEN, bitumene, s. n. Substanță organică formată dintr-un amestec de hidrocarburi naturale rezultat din transformarea în oxigen a resturilor de organisme depuse pe fundul bazinelor saline sărace. – Din germ. Bitumen, lat. bitumen.
bitumen2 sn vz bitum
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bitumen1 sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: ger Bitumen, lat bitumen] Material bogat în hidrocarburi provenit din transformarea, în condiții naturale, a cerii și a rășinii vegetale.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bitumen s.n. Material bogat în carbon, care însoțește substanța humică din cărbune, conferind huilelor proprietatea de a fi cocsificate și care se formează prin transformarea, în absența aerului, a grăsimilor, cerurilor și rășinilor din plantele existente în pămînt. • pl. -e. /<lat. bĭtūmen, -ĭnis, germ. Bitumen.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BITUMEN s. n. Material bogat în hidrocarburi, provenit din transformarea în condiții naturale a cerii și a rășinii de origine vegetală. – Din germ. Bitumen, lat. bitumen.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
BITUMEN s. m. Material bogat în hidrocarburi, provenit din transformarea, în condiții naturale, a cerii și a rășinii plantelor.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BITUMEN s. n. Material bogat în hidrocarburi, provenit din transformarea, în condiții naturale, a cerii și a rășinii plantelor. – Germ. Bitumen (lat. lit. bitumen).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BITUMEN s.n. Material compus dintr-un amestec de hidrocarburi, provenit din transformarea naturală a rășinilor de plante și a cerii. [Pl. -nuri. / < lat. bitumen].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BITUMEN s. n. material bogat în hidrocarburi, din transformarea naturală a rășinilor de plante și a cerii. (< lat. bitumen)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
BITUMEN n. Material bogat în hidrocarburi, provenit din transformarea naturală în pământ a resturilor organice. /<lat. bitumen
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BITUM, bitumuri, s. n. Produs solid, plastic, de culoare neagră, obținut din reziduuri de petrol sau prin distilarea huilei, folosit la prepararea asfaltului, la fabricarea lacurilor etc. – Din fr. bitume.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
biton sn vz bitum
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bitum sn [At: ISTRATI-LONGINESCU, CH. 268 / V: (înv) ~en, ~ton / A și: bitum / Pl: ~uri / E: fr bitume] 1 Substanță neagră obținută prin oxidarea, la cald, a reziduurilor de petrol sau prin distilarea huilei. 2 Culoare brună strălucitoare, obținută amestecând bitumul (1) cu ulei de in și ceară. 3 (Înv) Procedeu de obținere a bitumului (1) din nisipuri și cărbuni bituminoși.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bitum s.n. 1 Materie obținută prin oxidarea la cald a reziduurilor de petrol ori prin distilarea huilei, de culoare neagră, foarte vîscoasă sau solidă, care este folosită ca liant în construcția de drumuri, ca material izolant în construcții, în industrie, la fabricarea unor lacuri etc. 2 (a. plast.) Culoare brună strălucitoare, obținută prin amestecarea bitumului cu ulei de in și cu ceară, folosită mai ales în sec. 19. • acc. și bitum. /<fr. bitume, lat. bĭtūmen, -ĭnis.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BITUM s. n. Produs solid, plastic, de culoare neagră, obținut prin oxidarea la cald a reziduurilor de petrol sau prin distilarea huilei. [Acc. și: bitum] – Din fr. bitume.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
BITUM s. m. Produs solid, de culoare neagră, plastic și aderent, obținut prin oxidarea la cald a reziduurilor de petrol. V. smoală. – Accentuat și: bitum.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BITUM s. n. Produs solid, plastic, de culoare neagră, obținut prin oxidarea la cald a reziduurilor de petrol. [Acc. și: bitum] – Fr. bitume.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BITUM s.n. 1. Produs obținut din reziduurile de petrol, folosit la bitumaj. 2. (Arte) Culoare brună strălucitoare, obținută prin amestecarea bitumului (1) cu ulei de in și cu ceară. [Pl. -muri. / < fr. bitume, cf. lat. bitumen].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BITUM s. n. 1. rocă lichidă în scoarța pământului din hidrocarburile de țiței, folosită la bitumaj și la fabricarea unor lacuri, izolanți etc. 2. (arte) culoare brună strălucitoare, obținută prin amestecarea bitumului (1) cu ulei de in și cu ceară. (< fr. bitume, lat. bitumen)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
BITUM n. Produs solid de culoare neagră, obținut din reziduurile de petrol (folosit ca izolant hidrofug, ca material de pavare etc.). /<fr. bitume
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bitume m. 1. materie minerală inflamabilă, lichidă sau solidă: cărbunele de pământ e un bitume solid precum păcura e un bitume lichid; 2. asfalt.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*bitúm și (rar) bitúmen n. fără pl. (fr. bitume, d. lat. bitúmen. Cp. cu examen, specimen, volum). Smoală, o substanță minerală inflamabilă lichidă și gălbuĭe saŭ solidă și neagră care se găsește în pămînt și din clasă căreĭa face parte păcura, petrolu, cărbunele de pămînt, catranu, asfaltu ș.a. (Cu ĭa se ung corăbiile că să nu intre apă pin crăpăturĭ).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bitumen s. n., pl. bitumene
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
bitumen s. n., pl. bitumene
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bitumen s. n., pl. bitumene
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bitum s. n., pl. bitumuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!bitum s. n., pl. bitumuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bitum s. n., pl. bitumuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bitum
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BITUMENE GAZOASE s. pl. v. gaze naturale.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
bitumen s. n. – Material provenit din transformarea în condiții naturale a cerii și a rășinii vegetale. Lat. bitumen (sec. XIX). Cuvînt rar; în locul lui se folosește asfalt. În schimb, se folosește der. bituminos, adj., din fr. bitumineux.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
bitumen, (engl.= bitumen) compus natural format dintr-un amestec de hidrocarburi cu grade diferite de viscozitate. B. este un produs care rezultă prin transformarea materiei organice și stă la originea formării petrolului și gazelor naturale. După modul de zăcământ, se disting b. fixe (polibitumene); șist. bituminoase (disodile, menilite) și b. libere (anabitumene), lichide (țiței), gazoase (gaze naturale) și solide (parafine naturale, ozocherită, asfalt). B. în stare fluidă umplu porii rocilor în care se găsesc (nisipuri, gresii), se acumulează în goluri (calcare cavernoase) sau de-a lungul unor sisteme de fisuri.
- sursa: Petro-Sedim
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
BITÚMEN (< germ., lat.) s. n. (GEOL.) Substanță organică formată dintr-un amestec de hidrocarburi naturale rezultat din transformarea resturilor de organisme depuse pe fundul bazinelor saline sărace în oxigen. ♦ B. gazos = gaze naturale. ♦ B. lichid = petrol. ♦ B. solid = nume generic pentru asfalt, ozocherită, parafine naturale etc.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: Ortografic, DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- pronunție: bitum, bitum
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: Ortografic, DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
bitumen, bitumenesubstantiv neutru
- 1. Substanță organică formată dintr-un amestec de hidrocarburi naturale rezultat din transformarea în oxigen a resturilor de organisme depuse pe fundul bazinelor saline sărace. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:
- Bitumen DEX '98 DEX '09
- bitumen DEX '09 DEX '98 DN
bitum, bitumurisubstantiv neutru
- 1. Produs solid, plastic, de culoare neagră, obținut din reziduuri de petrol sau prin distilarea huilei, folosit la prepararea asfaltului, la fabricarea lacurilor etc. DEX '09 DLRLC DN
-
etimologie:
- bitume DEX '09 DEX '98 DN